Scrisoare pentru medici şi asistente sau asistenţi medicali.

0
423

Scrisoare pentru medici şi asistente sau asistenţi medicali

Dragi medici şi asistente sau asistenţi medicali,

Poate cã dumneavoastrã veniţi adesea în contact cu anumiţi pacienţi care vã solicitã sã faceţi lucruri ce nu sunt în conformitate cu principiile creştine, dovedindu-se a fi de fapt provocãri pentru conştiinţele dumneavoastrã.
Este necesar sã rãmânem cinstiţi şi sã facem un efort sã ne construim o conştiinţã dreaptã şi sã o pãstrãm curatã. Aceasta înseamnã cã nu ne este permis sã fim pãrtaşi la nici un pãcat; nu ne este permis sã ne purtãm ca nişte roboţi care doar împlinesc comenzi imorale. Fiecare dintre noi are un suflet care are nevoie de mântuire.

Trebuie sã accentuez cã urmãtoarele fapte constituie pãcate de moarte: contracepţia, sterilizarea, uciderea pruncilor nenãscuţi începând chiar din momentul fertilizãrii, precum şi fertilizarea artificialã în cursul cãreia fertilizarea se petrece în lipsa actului specific de iubire conjugalã (în cazul inseminãrii artificiale şi a fertilizãrii in vitro). Nu ne este permis nici sã luãm parte la procedee de diagnosticare prenatalã, precum amniocenteza timpurie, care au scopul de a vâna şi de a ucide copii nenãscuţi, presupuşi a fi bolnavi.
Puterile rãului cautã sã se rãspândeascã şi sã impunã o întreagã tehnologie pentru uciderea pruncilor nenãscuţi. S-a descoperit cã multe aşa-numite mijloace „contraceptive” ucid de fapt copilul nenãscut, cel mai adesea în timpul primelor zile de dupã fertilizare. Fertilizagrea are adesea loc şi în timpul folosirii oricãrui gen de pilule „contraceptive”, sterilete, implanturi (ca Norplant), Depo-provera ori mijloace postcoitale („pilula de a doua zi”, etc.), dar aceste metode ucid pruncul în mod automat, de obicei în timpul primelor zile de dupã momentul fertilizãrii, datoritã faptului cã împiedicã nidarea pruncului în uter.
În urmã cu câţiva ani, doctorii Kruse şi Ehman au constatat cã pânã şi spermicidele care conţin Nonoxinol 9 (şi cele mai multe îl conţin) au adeseori efect ucigãtor asupra copilului dacã fertilizarea are totuşi loc în timpul folosirii lor. Dacã doriţi, vã pot trimite mai multe explicaţii şi detalii asupra acestei probleme.
Este un lucru mare ca o persoanã sã recunoascã şi sã admitã cã ceva ce a fãcut mai înainte în viaţã nu este bine şi sã decidã sã nu mai participe, de atunci înainte, la nici un pãcat. Milostivul Dumnezeu nu vrea moartea pãcãtosului, ci vrea ca acesta sã se întoarcã la El ca sã-şi poatã salva sufletul. Iisus Hristos a venit în lume tocmai pentru a-l scoate pe om din noroiul pãcatului şi pentru a-i dãrui bucuria vieţii pãmânteşti şi a celei veşnice deopotrivã.
Cu toţii am fost învãţaţi în şcoalã multe lucruri greşite şi este imperios necesar sã împiedicãm predarea în şcoalã a acestor învãţãturi. Oamenii au nevoie ca personalul din domeniul ginecologiei sã respecte ordinea pusã de Dumnezeu în lume şi poruncile Sale care cuprind, printre altele, şi respectarea vieţii şi a demnitãţii persoanei umane.
În acest sens, doresc sã citez câteva fragmente din documentele Bisericii Catolice:
În 1930 Sfântul Părinte Papa Pius XI. a scris în enciclica „Castii Conubii”:
„56. De aceea, de vreme ce unii, depãrtându-se faţă de neînterupta tradiţie creştinã, au considerat nu de mult cã este cu putinţã sã proclame în mod solemn o altâ doctrinã cu privire la aceastã problemã, Biserica Catolicã, în sarcina cãreia Dumnezeu a încrediinţat apãrarea integritãţii şi curãţiei comportamentelor morale, stând drept în mijlocul ruinei morale care o înconjoarã, cu scopul de a putea pãstra neîntinatã castitatea unirii conjugale de urãciunea unei asemenea pângãriri, îşi înalţã vocea în semn de mesagerã divinã şi declarã prin gura Noastrã încã o datã: orice folosire a cãsãtoriei, exercitatã într-un astfel de mod prin care actul intim este privat intenţionat de puterea sa naturalã de a genera viaţa, este o ofensã adusã legii lui Dumnezeu şi legii naturale, iar cei care se angajeazã în el sunt pecetluiţi cu stigmatul unui grav pãcat.


57. De aceea avertizăm preoţii, care ascultă spovedanii şi pe ceilalţi care poartă grija sulfetelor, în virtutea autorităţii noastre supreme şi a solicitudinii noastre întru salvarea sufletelor, să nu îngăduiască credincioşilor încredinţaţi lor să greşească referitor la această foarte gravă lege al lui Dumnezeu; mai mult, să se păstreze imuni pe ei înşişi de astfel de păreri greşite, fără să treacă cu vederea în nici un chip această problemă. Dacă vreun duhovnic al păstorilor sufleteşti, ceea ce Dumnezeu poate interzice, conduce pe credincioşii încredinţaţi lui în aceste erori, sau cel puţin îi confirmă prin aprobare sau tăcere vinovată, faceţi-l să fie conştient de faptul că el trebuie să dea socoteală severă lui Dumnezeu, Judecătorul Suprem, pentru trădarea încrederii sale sfinte, şi faceţi-l să-şi asume cuvintele lui Christos: ‘Ei sunt orbi şi conduc pe cei orbi: şi dacă orbul conduce pe orb, amândoi vor cădea în prăpastie.’ ” (Mt 15,14)


În 1968, Sfântul Pãrinte Paul al VI-lea a emis faimoasa sa enciclicã „Humanae vitae”. Printre altele, aceastã enciclicã menţioneazã: „În misiunea pe care o au de a transmite viaţa, pãrinţii nu sunt, în consecinţã, liberi sã procedeze dupã placul lor, ca şi cum ar putea hotãrî în mod cu totul egoist cãile cinstite şi drepte care trebuie urmate; dimpotrivã, acţiunile lor trebuie sã fie în armonie cu scopul creator al lui Dumnezeu, exprimat pe de o parte în însãşi natura cãsãtoriei şi a actelor sale, şi indicat de învãţãtura definitivã a Bisericii.”
Se exclude, de asemenea, dupã cum a declarat în repetate rânduri Magisteriul Bisericii, sterilizarea directã, definitivã sau temporarã, atât a bãrbatului cât şi a femeii. Este exclusã, de asemenea, orice acţiune care– fie în pregãtirea actului sexual, fie în desfãşurarea lui, fie în dezvoltarea consecinţelor lui naturale– şi-ar propune drept scop sau mijloc sã împiedice procrearea.

Oamenii corecţi vor putea şi mai bine sã se convingã de temeiul doctrinei Bisericii în acest domeniu, dacã binevoiesc sã reflecteze la consecinţele metodelor de reglementare artificialã a naşterilor. Sã considere mai întâi ce cale largã şi uşoarã s-ar deschide astfel infidelitãţii conjugale şi scãderii generale a moralitãţii. Nu e nevoie de multã experienţã pentru a înţelege slãbiciunea umanã şi pentru a ne da seama cã oamenii tineri, în special, atât de vulnerabili în aceastã privinţã, au nevoie de încurajare pentru a rãmâne fideli legii morale şi cã nu trebuie sã li se ofere nici un mijloc uşor care sã-i favorizeze în nerespectarea ei. Este întemeiatã teama ca bãrbatul, obişnuindu-se cu folosirea anticoncepţionalelor, sã sfârşeascã prin a-şi pierde respectul faţã de femeie şi, fãrã a se îngriji de echilibrul fizic şi psihologic al acesteia, sã ajungã sã o considere drept un simplu instrument de plãcere egoistã şi nu o partenerã de viaţã respectatã şi iubitã.
Actualul Sfânt Pãrinte, Ioan Paul al II-lea, adresându-se Asociaţiei Farmaciştilor din Italia, a reamintit ceea ce el şi Papii anteriori lui, Pius al XII-lea şi Paul al VI-lea, au susţinut referitor la aspectele morale ale acestei profesii medicale: „Noi nu putem accepta participarea la atacurile împotriva integritãţii vieţii persoanei umane, împotriva procreaţiei sau împotriva sãnãtãţii morale şi mentale a umanitãţii. Nici nu este posibil sã cãutãm în conştiinţã justificãri pentru distribuirea produselor farmaceutice care sunt umilitoare pentru om.”(Medicina e Morale 4, 1994, pag.762)
Şi tocmai contracepţia şi sterilizarea sunt metode folosite contra procreaţiei şi au consecinţe nefaste nu doar asupra sufletului şi a trupului, ci şi asupra întregii societãţi.

Existã o mare diferenţã între metodele naturale, pe de o parte, care disting zilele fertile şi cele nefertile ale ciclului menstrual al femeii (metoda Billings şi metoda simpto-termicã) şi, pe de altã parte, contracepţia şi sterilizarea care sunt pãcãtoase şi, ca atare, interzise.

Dumnezeu a stabilit o legãturã între actul specific al iubirii matrimoniale şi concepţie, dar contracepţia şi sterilizarea distrug aceastã legãturã. În metodele naturale legãtura respectivã nu se rupe, dacã soţii se abţin în zilele fertile ale femeii. Nu este necesar ca soţii sã trãiascã actul specific al iubirii conjugale dacã existã motive justificate pentru a-l evita. Desigur, relaţiile sexuale nu sunt permise şi nu pot fi sprijinite sã aibã loc nici înaintea şi nici în afara unei astfel de cãsãtorii care a fost binecuvântatã de Dumnezeu.
În enciclica „Evangelium Vitae” scrisã de Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea în 1995, se menţioneazã la paragraful 62: „De aceea, cu autoritatea cu care Cristos i-a investit pe Petru şi pe Succesorii sãi şi în comuniune cu Episcopii ” care au condamnat în diferite ocazii avortul şi s-au arãtat în unanimitate de acord cu aceastã doctrinã în timpul consultãrilor menţionate anterior, deşi se aflã dispersaţi în toatã lumea „declar cã avortul direct, adicã avortul dorit ca scop sau ca mijloc, constituie întotdeauna o gravã crizã moralã, de vreme ce constã în uciderea unei fiinţe umane nevinovate. Aceastã doctrinã are drept fundament legea naturalã şi Cuvântul lui Dumnezeu din Scripturi, este transmisã prin Tradiţia Bisericii şi predatã de cãtre Magisterium-ul comun şi universal al Bisericii.
Nici o circumstanţã, nici un scop, nici o lege nu poate face sã fie permis un act care este în sine nepermis, de vreme ce se opune Legii lui Dumnezeu înscrisã în fiecare inimã umanã, cunoscutã de fiecare conştiinţã şi propovãduitã de Bisericã.”
La fel, Sfântul Pãrinte Paul al VI-lea, în enciclica „Humanae Vitae” scrie: „În conformitate cu aceste principii fundamentale ale concepţiei umane şi creştine a cãsãtoriei, noi trebuie sã declarãm încã o datã cã se exclude în mod absolut, ca mijloc licit de reglementare a naşterilor întreruperea procesului de naştere deja început, mai ales avortul direct, chiar şi cel fãcut pentru motive terapeutice.”
La paragraful 72 din enciclica „Evangelium Vitae”, Sfântul Pãrinte scrie:”Legile care autorizeazã şi promoveazã avortul şi euthanasia se opun, prin urmare, nu doar binelui individual, ci şi binelui colectiv, de aceea le lipseşte complet orice validitate juridicã autenticã. Nesocotirea dreptului la viaţã, tocmai fiindcã duce la uciderea unei persoane pe care societatea are menirea sã o ajute, afecteazã în mod direct posibilitatea dobândirii binelui comun. Ca urmare, o lege civilã care autorizeazã avortul sau euthanasia înceteazã, prin însuşi acest fapt, sã mai fie o lege adevãratã şi moralã.”
Şi imediat dupã aceea, în paragraful 73, Papa continuã: „Avortul şi euthanasia sunt astfel crime pe care nici o lege umanã nu-şi poate propune sã le autorizeze. Nici o conştiinţã nu este obligatã sã se supunã unor astfel de legi; dimpotrivã, avem obligaţia clarã şi serioasã de a ne opune lor cu deplinã conştiinţã”. Chiar de la începuturile Bisericii, predicile apostolilor aminteau creştinilor cã este de datoria lor sã se supunã autoritãţilor publice legal constituite (Rom. 13, 1-7; 1 Pt. 2, 13-14), dar, în acelaşi timp, îi avertizau cu tãrie cã „trebuie sã ascultãm mai mult pe Dumnezeu decât pe oameni” (Fapte 5, 29). Tocmai în legãturã cu ameninţãrile la adresa vieţii gãsim în Vechiul Testament un exemplu semnificativ de rezistenţã în faţa unei porunci nedrepte a autoritãţilor. Dupã ce Faraon a ordonat uciderea întâilor nãscuţi de parte bãrbãteascã, moaşele evreice au refuzat sã o facã. „N-au fãcut cum le poruncise regele Egiptului, ci au lãsat şi pe bãieţi sã trãiascã.” (Ieşire 1, 17) Sã luãm aminte însã la motivul ferm al acţiunii lor:”moaşele s-au temut de Dumnezeu” (ibid.). Tocmai din ascultarea de Dumnezeu ” singurul faţã de care trebuie sã avem acea fricã datoratã conştiinţei suveranitãţii Sale absolute ” se nasc puterea şi curajul de a opune rezistenţã legilor umane nedrepte. Este tãria şi curajul celor gata sã se lase închişi ori ucişi cu sabia, şi cu siguranţã cã aceasta este şi „rãbdarea şi credinţa sfinţilor” (Apoc. 13, 10).

Faţã de o lege nedreaptã în sine, de pildã o lege care permite avortul sau euthanasia, nu este permisã niciodatã supunerea, nici „participarea la vreo campanie de propagandã în favoarea unei astfel de legi şi nici votarea ei.”[98]

Sfânta Congregaţie pentru Doctrina Credinţei a emis documentul „Donum Vitae” pe care actualul Papã l-a semnat şi a poruncit sã fie rãspândit peste tot. Acest document explicã detaliat de ce anume fertilizarea artificialã (inseminarea şi fertilizarea in vitro) sunt pãcate şi, ca atare, interzise. Aceasta pentru cã, printre alte motive, colectarea spermei se face într-un mod imoral, iar fertilizarea se produce în lipsa actului specific al iubirii conjugale. Mai mult, ştim cã în cadrul fertilizãrii in vitro „ei” ucid mulţi dintre copiii concepuţi în acest fel.
În enciclica „Evangelium Vitae”, Sfântul Pãrinte se adreseazã pãrinţilor care şi-au ucis copilul nenãscut. Aceleaşi lucruri sunt valabile pentru toţi cei care iau parte la uciderea copilului: ginecologi, asistente, farmacişti, politicieni, ziarişti, anturajul pãrinţilor respectivi, etc.: „Rana din inima voastrã poate cã nu s-a vindecat încã. Ceea ce s-a petrecut a fost şi rãmâne cu siguranţã un lucru îngrozitor. Nu vã descurajaţi însã şi nu vã pierdeţi nãdejdea. Încercaţi mai degrabã sã înţelegeţi ceea ce s-a întâmplat şi sã-i faceţi faţã cu sinceritate. Dacã încã nu aţi fãcut-o, pocâiţi-vã cu smerenie şi nãdejde. Tatãl milostivirilor este gata sã vã dãruiascã iertarea şi pacea Sa în Sfânta Tainã a Spovedaniei. Veţi înţelege astfel cã nimic nu este pierdut definitiv şi veţi putea sã cereţi iertare şi copilului vostru care se aflã acum la Domnul. Cu ajutorul şi sfatul priceput şi prietenesc al altora, şi ca rezultat al propriei voastre experienţe dureroase, puteţi deveni unii dintre cei mai convingãtori apãrãtori ai dreptului la viaţã al fiecãrui om. Prin angajarea voastrã în protejarea vieţii, fie prin acceptarea naşterii unui alt copil, fie prin dragostea arãtatã celor care au cea mai mare nevoie de iubirea cuiva, veţi deveni promotorii unui nou mod de a privi viaţa umanã. „
Iuda l-a trãdat pe Iisus Hristos pentru un pumn de bani şi l-a predat duşmanilor Sãi pentru a fi ucis. Asemeni lui şi azi sunt mulţi Iuda care participã la uciderea copiilor nenãscuţi. Toţi cei care susţin uciderea pruncilor nenãscuţi se adaugã la mulţimea nesãţioasã care a strigat cãtre Pilat din Pont sã-L rãstigneascã pe Iisus. Domnul a spus atunci:”Adevãrat zic vouã, întrucât aţi fãcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi fãcut” (Matei 25, 40). Iar acel „cel mai mic dintre aceşti fraţi şi surori” ai noştri este tocmai acel copil abia conceput în orice situaţie, indiferent dacã e sãnãtos sau bolnav, indiferent de locul unde se aflã (în abdomenul mamei sau în eprubetele din frigider) sau de condiţiile din jurul sãu (familie, stat, societate, etc.).

Trebuie sã ne strãduim sã iubim fiecare copil conceput, sã-i protejãm viaţa şi sã rãspândim în jurul nostru dragostea pentru copii. Nu ne este permis sã fim pãrtaşi la nici un pãcat şi trebuie sã ne rugãm pentru convertirea tuturor pãcãtoşilor.

Vã sugerez ca, în colaborare cu preoţii ortodocşi şi catolici, sã pregãtiţi afişe pentru cabinetele ginecologice, secţiile de Ginecologie şi sãlile de aşteptare, asemeni celui inclus în plic:”Dragã mamã”, astfel încât sã puteţi trimite femeia însãrcinatã la preoţii ortodocşi şi catolici care o pot ajuta sã ia hotãrârea de a salva viaţa copilului nenãscut şi de a nu face avort. Acelaşi text, „Dragã mamã”, poate fi publicat în format mai mic şi înmânat fiecãrei femei însãrcinate de cãtre personalul din cabinetele ginecologice. Ea va arãta astfel acest text soţului sau prietenului. Noi avem o bunã experienţã şi rezultate semnificative în acest domeniu în Croaţia.

Vã salutã,
Dr. med. Antun Lisec