Scrisoare pentru directorii de şcoli

0
391
Dragi directori de şcoli,

am aflat că există în ţara dumneavoastră anumite organizaţii finanţate din străinătate şi chiar unii medici sau asistente medicale din România care vin în şcoli şi luptă împotriva valorilor moralei creştine, încurajând şi pregătind pe alţii cum să comită diverse păcate legate de sexualitatea umană şi de procreaţie. Până şi o serie de manuale şcolare promovează aceste păcate şi încearcă să distrugă dragostea pe care trebuie să o avem faţă de copii, minţindu-i pe aceştia că planeta este suprapopulată. Vă rog cu tărie să nu permiteţi astfel de învăţături greşite!
Părinţii îşi trimit copiii la şcoală fiindcă au încredere în sistemul şcolar, şi tot ei sunt cei ce plătesc manualele şi impozitele pentru salarizarea personalului didactic. Mai mult de 90% din cetăţenii României sunt creştini. Cât de trist este atunci faptul că şcolile abuzează de încrederea şi de banii creştinilor, promovând programe împotriva creştinismului. În timpul dictaturii comuniste, în unele şcoli existau activităţi antireligioase în cursul cărora copiii erau minţiţi că Dumnezeu nu există. Acesta constituia un atac asupra Poruncii întâi a lui Dumnezeu. Dar ştiţi că sunt Zece Porunci şi nu ne este permis să luptăm împotriva nici uneia dintre ele. Nici şcoala şi nici un alt factor instituţional nu au dreptul de a face un asemenea lucru.

Viaţa sexuală înaintea şi în afara acelei căsătorii care a fost binecuvântată de Dumnezeu sunt păcate de moarte. Tot păcate de moarte sunt şi contracepţia, sterilizarea, fertilizarea artificială în care concepţia are loc în lipsa actului specific al iubirii matrimoniale, precum şi uciderea oricărui copil nenăscut, fără nici o excepţie, încă din momentul concepţiei. Păcatul nu reprezintă soluţia nici unei probleme, ci doar cauzează noi probleme inutile ce afectează sufletul persoanei care-l săvârşeşte, familia şi societatea. Este nevoie să-i învăţăm pe oameni să respecte castitatea, căsătoria, să nu amâne prea mult momentul căsătoriei, să iubească copiii şi să nu se teamă de ei. Dacă fiecare cuplu căsătorit vor avea doar doi copii, familia şi naţiunea lor va dispărea, căci s-ar putea ca unul dintre copii să moară în primii ani de viaţă sau să fie steril, sau s-ar putea să nu se căsătorească, şi atunci cine va duce mai departe viaţa acelui popor?
Persoana umană a fost creată pentru a atinge integritatea morală. Dacă începe să comită păcate într-un anumit domeniu al vieţii, foarte adesea va continua să păcătuiască în alt domeniu, apoi în altul, încât îi va fi tot mai greu să se oprească. Dacă şcoala promovează şi încurajează păcatele din domeniul sexualităţii umane, cum îi va mai putea convinge să nu comită celelalte păcate? Veţi mai putea avea succes în prevenirea alcoolismului, a sinuciderilor, a folosirii drogurilor, a fumatului sau a traumatismelor psihologice? Vor mai putea aceşti elevi să-şi respecte părinţii şi profesorii, vor mai putea fi buni elevi, vor mai avea dragoste de muncă, vor mai avea grijă de familiile lor, vor mai fi buni conducători auto, atunci când tot ceea ce-i va preocupa va fi doar satisfacerea egoistă a plăcerilor şi a voii proprii fără simţul răspunderii pentru consecinţele faptelor lor?
Promovarea contracepţiei încurajează elevii să săvârşească păcate legate de sexualitate. După asemenea cursuri şi programe vor fi mai puţini tineri care vor respecta castitatea şi, drept consecinţă, va spori numărul persoanelor afectate de boli venerice (precum fatala SIDA, herpesul genital, sifilisul, gonoreea), de infecţii cu virusul papiloma uman responsabil de producea cancerului de col uterin, de infecţii cu Chlamydia Trachomatis care cauzează moartea pruncului pe când acesta se află în pântecele mamei, etc. Este ştiinţific confirmat că SIDA şi celelalte boli venerice se transmit în ciuda folosirii prezervativului. Oamenii care săvârşesc păcate legate de sexualitate au tot mai puţine şanse să-şi păstreze fertilitatea şi sănătatea şi să dobândească o căsnicie fericită şi reuşită. Cu ce ochi, cu ce psihic, cu ce suflet şi cu ce trup vor intra ei în căsătorie? Îşi vor educa proprii copii într-un mod normal?
Atenţie! Educaţia sexuală imorală distruge nu doar generaţia tânără actuală, ci şi viitoarea existenţă biologică a naţiunii. Un asemenea dezastru nu este nicidecum în interesul ţării dumneavoastră.

În 1995, Conciliul Pontifical pentru Familie a emis documentul „Adevărul şi sensul sexualităţii umane” unde se specifică următoarele:
„126.3 Nici un material de natură erotică nu trebuie prezentat, fie individual, fie în grup, copiilor şi tinerilor, indiferent de grupa de vârstă din care fac parte. Acest principiu al decenţei trebuie să protejeze virtutea creştină a castităţii.
De aceea, când se oferă informaţii din domeniul sexualităţii în contextul educării tinerilor pentru dragoste, instrucţia trebuie să fie întotdeauna „pozitivă şi prudentă”, făcută cu „claritate şi delicateţe”. Aceste patru cuvinte folosite de Biserica Catolică exclud din educaţia sexuală orice tip de conţinut inacceptabil.
Mai mult, chiar dacă reprezentările grafice ori realiste ale momentul naşterii nu sunt erotice, de pildă într-un film, ele trebuie arătate treptat, astfel încât să nu creeze teamă sau atitudini negative faţă de procreaţie în rândul fetelor şi a tinerelor.
127.4 Nimeni nu poate fi invitat sau obligat vreodată de altcineva să acţioneze în vreun mod care poate constitui o ofensă obiectivă la adresa modestiei sau poate ofensa subiectiv delicateţea sau intimitatea tânărului sau a tinerei.
Acest principiu al respectului faţă de copil exclude orice formă de participare nepotrivită din partea copiilor sau a tinerilor. În acest sens, printre alte lucruri, interdicţia include următoarele metode abuzive de educaţie sexuală: a) orice reprezentare „dramatizată”, mimare sau „joc de roluri” care înfăţişează teme de natură genitală sau erotică, b) întocmirea de desene, planşe sau mulaje de această natură, c) încercarea de a cere elevilor informaţii personale sau familiale referitoare la aspectele sexualităţii, d) examinarea în scris sau oral asupra temelor de natură genitală sau erotică.
136. În primul rând, părinţii trebuie să respingă educaţia sexuală secularizată şi anti-natalistă care-L scoate pe Dumnezeu la marginea vieţii şi socoteşte naşterea unui copil drept o ameninţare. Această educaţie sexuală este răspândită de către mari organizaţii şi asociaţii internaţionale care promovează avortul, sterilizarea şi contracepţia. Aceste organizaţii caută să impună un stil de viaţă nefiresc, îndreptat împotriva adevărurilor sexualităţii umane. Lucrând la nivel naţional sau statal, astfel de organizaţii încearcă să convingă copiii şi tinerii de „pericolul suprapopulării” planetei, pentru ca să promoveze apoi mentalitatea contraceptivă, de fapt mentalitatea „anti-viaţă”. Ei răspândesc idei false despre „sănătatea reproducerii” sau despre „drepturile sexuale şi reproductive” ale tinerei generaţii. Mai mult, unele organizaţii antinataliste întreţin acele clinici care, violând drepturile părinţilor, propun tinerilor avortul şi anticoncepţionalele, promovând astfel promiscuitatea şi, ca atare, creşterea numărului de sarcini în rândul adolescentelor. „Dacă spunem că privim spre mileniul III., cum putem să-i ignorăm pe tineri? Cum îi tratăm? Ca pe nişte obiecte şi nu ca pe nişte persoane? Dându-le dreptul de a se purta cum vor ei din cea mai fragedă pruncie, fără nici o constrângere, asigurându-i că au la îndemână „mijloace de siguranţă”. Nepreţuitul dar al persoanei, al înfrânării instinctelor, simţul responsabilităţii sunt noţiuni considerate ca aparţinând unei alte epoci .
138. Asociaţiile de sexologi educatori, consilieri şi terapeuţi acţionează în anumite societăţi. Părinţii trebuie să privească aceste asociaţii cu mare precauţie, indiferent ce recunoaştere oficială au primit ele, din cauză că lucrarea lor se sprijină adesea pe teorii greşite, fără valoare ştiinţifică şi ostile unei autentice antropologii, sau pe teorii care nu recunosc adevărata valoare a castităţii. Concepţia lor greşită care nu este în armonie cu învăţăturile Bisericii se vădeşte nu doar în acţiunile lor, ci şi în publicaţiile foarte răspândite în diverse ţări.
139. O altă formă de abuz apare în educaţia sexuală atunci când copiilor li se predă toate detaliile intime ale actului sexual, chiar şi sub formă grafică. Aceasta se motivează astăzi prin dorinţa de a promova „relaţiile sexuale cu mijloace de protecţie”, mai ales în scopul prevenirii răspândirii bolii SIDA. Părinţii trebuie să susţină ferm castitatea înainte de căsătorie şi fidelitatea în căsătorie drept singura formă de educaţie adevărată şi sigură care poate preveni infectarea cu această boală contagioasă.”
În 1930 Sf. Părinte Papa Pius Xl. a scris în enciclica „Castii connubi”:
56. „De aceea, de vreme ce unii, depãrtându-se faţă de neînterupta tradiţie creştinã, au considerat nu de mult cã este cu putinţã sã proclame în mod solemn o altâ doctrinã cu privire la aceastã problemã, Biserica Catolicã, în sarcina cãreia Dumnezeu a încrediinţat apãrarea integritãţii şi curãţiei comportamentelor morale, stând drept în mijlocul ruinei morale care o înconjoarã, cu scopul de a putea pãstra neîntinatã castitatea unirii conjugale de urãciunea unei asemenea pângãriri, îşi înalţã vocea în semn de mesagerã divinã şi declarã prin gura Noastrã încã o datã: orice folosire a cãsãtoriei, exercitatã într-un astfel de mod prin care actul intim este privat intenţionat de puterea sa naturalã de a genera viaţa, este o ofensã adusã legii lui Dumnezeu şi legii naturale, iar cei care se angajeazã în el sunt pecetluiţi cu stigmatul unui grav pãcat.
57. De aceea avertizăm preoţii, care ascultă spovedanii şi pe ceilalţi care poartă grija sulfetelor, în virtutea autorităţii noastre supreme şi a solicitudinii noastre întru salvarea sufletelor, să nu îngăduiască credincioşilor încredinţaţi lor să greşească referitor la această foarte gravă lege al lui Dumnezeu; mai mult, să se păstreze imuni pe ei înşişi de astfel de păreri greşite, fără să treacă cu vederea în nici un chip această problemă. Dacă vreun duhovnic al păstorilor sufleteşti, ceea ce îi revine lui Dumnezeu să interzică, conduce pe credincioşii încredinţaţi lui în aceste erori, sau cel puţin îi confirmă prin aprobare sau tăcere vinovată, conştientizaţi-l de faptul că el trebuie să dea socoteală severă lui Dumnezeu, Judecătorul Suprem, pentru trădarea încrederii sale sfinte, şi determinaţi-l să-şi asume cuvintele lui Christos: ‘Ei sunt orbi şi conduc pe cei orbi: şi dacă orbul conduce pe orb, amândoi vor cădea în prăpastie.’ ” (Mt 15,14)
În 1968, Sfântul Pãrinte Paul al VI-lea a emis faimoasa sa enciclicã „Humanae vitae”. Printre altele, aceastã enciclicã menţioneazã: „În misiunea pe care o au de a transmite viaţa, pãrinţii nu sunt, în consecinţã, liberi sã procedeze dupã placul lor, ca şi cum ar putea hotãrî în mod cu totul egoist cãile cinstite şi drepte care trebuie urmate; dimpotrivã, acţiunile lor trebuie sã fie în armonie cu scopul creator al lui Dumnezeu, exprimat pe de o parte în însãşi natura cãsãtoriei şi a actelor sale, şi indicat de învãţãtura definitivã a Bisericii.”
Se exclude, de asemenea, dupã cum a declarat în repetate rânduri Magisteriul Bisericii, sterilizarea directã, definitivã sau temporarã, atât a bãrbatului cât şi a femeii. Este exclusã, de asemenea, orice acţiune care– fie în pregãtirea actului sexual, fie în desfãşurarea lui, fie în dezvoltarea consecinţelor lui naturale– şi-ar propune drept scop sau mijloc sã împiedice procrearea.
Oamenii corecţi vor putea şi mai bine sã se convingã de temeiul doctrinei Bisericii în acest domeniu, dacã binevoiesc sã reflecteze la consecinţele metodelor de reglementare artificialã a naşterilor. Sã considere mai întâi ce cale largã şi uşoarã s-ar deschide astfel infidelitãţii conjugale şi scãderii generale a moralitãţii. Nu e nevoie de multã experienţã pentru a înţelege slãbiciunea umanã şi pentru a ne da seama cã oamenii tineri, în special, atât de vulnerabili în aceastã privinţã, au nevoie de încurajare pentru a rãmâne fideli legii morale şi cã nu trebuie sã li se ofere nici un mijloc uşor care sã-i favorizeze în nerespectarea ei. Este întemeiatã teama ca bãrbatul, obişnuindu-se cu folosirea anticoncepţionalelor, sã sfârşeascã prin a-şi pierde respectul faţã de femeie şi, fãrã a se îngriji de echilibrul fizic şi psihologic al acesteia, sã ajungã sã o considere drept un simplu instrument de plãcere egoistã şi nu o partenerã de viaţã respectatã şi iubitã.
Actualul Sfânt Pãrinte, Ioan Paul al II-lea, adresându-se Asociaţiei Farmaciştilor din Italia, a reamintit ceea ce el şi Papii anteriori lui, Pius al XII-lea şi Paul al VI-lea, au susţinut referitor la aspectele morale ale acestei profesii medicale: „Noi nu putem accepta participarea la atacurile împotriva integritãţii vieţii persoanei umane, împotriva procreaţiei sau împotriva sãnãtãţii morale şi mentale a umanitãţii(?) Nici nu este posibil sã cãutãm în conştiinţã justificãri pentru distribuirea produselor farmaceutice care sunt umilitoare pentru om.”(Medicina e Morale 4, 1994, pag.762)
Şi tocmai contracepţia şi sterilizarea sunt metode folosite contra procreaţiei şi au consecinţe nefaste nu doar asupra sufletului şi a trupului, ci şi asupra întregii societãţi.
Existã o mare diferenţã între metodele naturale, pe de o parte, care disting zilele fertile şi cele nefertile ale ciclului menstrual al femeii (metoda Billings şi metoda simpto-termicã) şi, pe de altã parte, contracepţia şi sterilizarea care sunt pãcãtoase şi, ca atare, interzise.
Dumnezeu a stabilit o legãturã între actul specific al iubirii matrimoniale şi concepţie, dar contracepţia şi sterilizarea distrug aceastã legãturã. În metodele naturale legãtura respectivã nu se rupe, dacã soţii se abţin în zilele fertile ale femeii. Nu este necesar ca soţii sã trãiascã actul specific al iubirii conjugale dacã existã motive justificate pentru a-l evita. Desigur, relaţiile sexuale nu sunt permise şi nu pot fi sprijinite sã aibã loc nici înaintea şi nici în afara unei astfel de cãsãtorii care a fost binecuvântatã de Dumnezeu.
În enciclica „Evangelium Vitae” scrisã de Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea în 1995, se menţioneazã la paragraful 62: „De aceea, cu autoritatea cu care Cristos i-a investit pe Petru şi pe Succesorii sãi şi în comuniune cu Episcopii ” care au condamnat în diferite ocazii avortul şi s-au arãtat în unanimitate de acord cu aceastã doctrinã în timpul consultãrilor menţionate anterior, deşi se aflã dispersaţi în toatã lumea „declar cã avortul direct, adicã avortul dorit ca scop sau ca mijloc, constituie întotdeauna o gravã crizã moralã, de vreme ce constã în uciderea unei fiinţe umane nevinovate. Aceastã doctrinã are drept fundament legea naturalã şi Cuvântul lui Dumnezeu din Scripturi, este transmisã prin Tradiţia Bisericii şi predatã de cãtre Magisterium-ul comun şi universal al Bisericii.
Nici o circumstanţã, nici un scop, nici o lege nu poate face sã fie permis un act care este în sine nepermis, de vreme ce se opune Legii lui Dumnezeu înscrisã în fiecare inimã umanã, cunoscutã de fiecare conştiinţã şi propovãduitã de Bisericã.”
La fel, Sfântul Pãrinte Paul al VI-lea, în enciclica „Humanae Vitae” scrie: „În conformitate cu aceste principii fundamentale ale concepţiei umane şi creştine a cãsãtoriei, noi trebuie sã declarãm încã o datã cã se exclude în mod absolut, ca mijloc licit de reglementare a naşterilor întreruperea procesului de naştere deja început, mai ales avortul direct, chiar şi cel fãcut pentru motive terapeutice.”
La paragraful 72 din enciclica „Evangelium Vitae”, Sfântul Pãrinte scrie:”Legile care autorizeazã şi promoveazã avortul şi euthanasia se opun, prin urmare, nu doar binelui individual, ci şi binelui colectiv, de aceea le lipseşte complet orice validitate juridicã autenticã. Nesocotirea dreptului la viaţã, tocmai fiindcã duce la uciderea unei persoane pe care societatea are menirea sã o ajute, afecteazã în mod direct posibilitatea dobândirii binelui comun. Ca umare, o lege civilã care autorizeazã avortul sau euthanasia înceteazã, prin însuşi acest fapt, sã mai fie o lege adevãratã şi moralã.”
Şi imediat dupã aceea, în paragraful 73, Papa continuã: „Avortul şi euthanasia sunt astfel crime pe care nici o lege umanã nu-şi poate propune sã le autorizeze. Nici o conştiinţã nu este obligatã sã se supunã unor astfel de legi; dimpotrivã, avem obligaţia clarã şi serioasã de a ne opune lor cu deplinã conştiinţã”. Chiar de la începuturile Bisericii, predicile apostolilor aminteau creştinilor cã este de datoria lor sã se supunã autoritãţilor publice legal constituite (Rom. 13, 1-7; 1 Pt. 2, 13-14), dar, în acelaşi timp, îi avertizau cu tãrie cã „trebuie sã ascultãm mai mult pe Dumnezeu decât pe oameni” (Fapte 5, 29). Tocmai în legãturã cu ameninţãrile la adresa vieţii gãsim în Vechiul Testament un exemplu semnificativ de rezistenţã în faţa unei porunci nedrepte a autoritãţilor. Dupã ce Faraon a ordonat uciderea întâilor nãscuţi de parte bãrbãteascã, moaşele evreice au refuzat sã o facã. „N-au fãcut cum le poruncise regele Egiptului, ci au lãsat şi pe bãieţi sã trãiascã.” (Ieşire 1, 17) Sã luãm aminte însã la motivul ferm al acţiunii lor:”moaşele s-au temut de Dumnezeu” (ibid.). Tocmai din ascultarea de Dumnezeu ” singurul faţã de care trebuie sã avem acea fricã datoratã conştiinţei suveranitãţii Sale absolute ” se nasc puterea şi curajul de a opune rezistenţã legilor umane nedrepte. Este tãria şi curajul celor gata sã se lase închişi ori ucişi cu sabia, şi cu siguranţã cã aceasta este şi „rãbdarea şi credinţa sfinţilor” (Apoc. 13, 10).
Faţã de o lege nedreaptã în sine, de pildã o lege care permite avortul sau euthanasia, nu este permisã niciodatã supunerea, nici „participarea la vreo campanie de propagandã în favoarea unei astfel de legi şi nici votarea ei.”[98]
Sfânta Congregaţie pentru Doctrina Credinţei a emis documentul „Donum Vitae” pe care actualul Papã l-a semnat şi a poruncit sã fie rãspândit peste tot. Acest document explicã detaliat de ce anume fertilizarea artificialã (inseminarea şi fertilizarea in vitro) sunt pãcate şi, ca atare, interzise. Aceasta pentru cã, printre alte motive, colectarea spermei se face într-un mod imoral, iar fertilizarea se produce în lipsa actului specific al iubirii conjugale. Mai mult, ştim cã în cadrul fertilizãrii in vitro „ei” ucid mulţi dintre copiii concepuţi în acest fel.
În enciclica „Evangelium Vitae”, Sfântul Pãrinte se adreseazã pãrinţilor care şi-au ucis copilul nenãscut. Aceleaşi lucruri sunt valabile pentru toţi cei care iau parte la uciderea copilului: ginecologi, asistente, farmacişti, politicieni, ziarişti, anturajul pãrinţilor respectivi, etc.: „Rana din inima voastrã poate cã nu s-a vindecat încã. Ceea ce s-a petrecut a fost şi rãmâne cu siguranţã un lucru îngrozitor. Nu vã descurajaţi însã şi nu vã pierdeţi nãdejdea. Încercaţi mai degrabã sã înţelegeţi ceea ce s-a întâmplat şi sã-i faceţi faţã cu sinceritate. Dacã încã nu aţi fãcut-o, pocâiţi-vã cu smerenie şi nãdejde. Tatãl milostivirilor este gata sã vã dãruiascã iertarea şi pacea Sa în Sfânta Tainã a Spovedaniei. Veţi înţelege astfel cã nimic nu este pierdut definitiv şi veţi putea sã cereţi iertare şi copilului vostru care se aflã acum la Domnul. Cu ajutorul şi sfatul priceput şi prietenesc al altora, şi ca rezultat al propriei voastre experienţe dureroase, puteţi deveni unii dintre cei mai convingãtori apãrãtori ai dreptului la viaţã al fiecãrui om. Prin angajarea voastrã în protejarea vieţii, fie prin acceptarea naşterii unui alt copil, fie prin dragostea arãtatã celor care au cea mai mare nevoie de iubirea cuiva, veţi deveni promotorii unui nou mod de a privi viaţa umanã. „
Iuda l-a trãdat pe Iisus Hristos pentru un pumn de bani şi l-a predat duşmanilor Sãi pentru a fi ucis. Asemeni lui şi azi sunt mulţi Iuda care participã la uciderea copiilor nenãscuţi. Toţi cei care susţin uciderea pruncilor nenãscuţi se adaugã la mulţimea nesãţioasã care a strigat cãtre Pilat din Pont sã-L rãstigneascã pe Iisus. Domnul a spus atunci:”Adevãrat zic vouã, întrucât aţi fãcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi fãcut” (Matei 25, 40). Iar acel „cel mai mic dintre aceşti fraţi şi surori” ai noştri este tocmai acel copil abia conceput în orice situaţie, indiferent dacã e sãnãtos sau bolnav, indiferent de locul unde se aflã (în abdomenul mamei sau în eprubetele din frigider) sau de condiţiile din jurul sãu (familie, stat, societate, etc.).
Trebuie sã ne strãduim sã iubim fiecare copil conceput, sã-i protejãm viaţa şi sã rãspândim în jurul nostru dragostea pentru copii. Nu ne este permis sã fim pãrtaşi la nici un pãcat şi trebuie sã ne rugãm pentru convertirea tuturor pãcãtoşilor.
Vã sugerez ca, în colaborare cu preoţii ortodocşi şi catolici, sã pregãtiţi afişe pentru cabinetele ginecologice, secţiile de Ginecologie şi sãlile de aşteptare, asemeni celui inclus în plic:”Dragã mamã”, astfel încât sã puteţi trimite femeia însãrcinatã la preoţii ortodocşi şi catolici care o pot ajuta sã ia hotãrârea de a salva viaţa copilului nenãscut şi de a nu face avort. Acelaşi text, „Dragã mamã”, poate fi publicat în format mai mic şi înmânat fiecãrei femei însãrcinate de cãtre personalul din cabinetele ginecologice. Ea va arãta astfel acest text soţului sau prietenului. Noi avem o bunã experienţã şi rezultate semnificative în acest domeniu în Croaţia.
Dragă domnule Director, draga doamna Directoare,
depinde foarte mult de Dv-ă ce se va întâmpla cu elevii Dv-ă în viitor, cum vor arăta căsniciile lor şi relaţiile lor faţă de copii.
Vă rog să fiţi grijulii şi să nu abuzaţi de încrederea părinţilor care îşi trimit copiii la şcoala Dv-ă. Vă rog să-i protejaţi de influenţe rele. Elevii Dv-ă sunt foarte preţioşi. Exact de la ei noi aşteptăm contribuţia la reînnoirea morală şi demografică a ţării. Nu acceptaţi nimic care sprijină păcatul.
Omul a fost creat de Dumnezeu. Dumnezeu ştie cum trebuie să trăim. Nimeni nu poate face un program bun educaţional sau de protejare a sănătătţii, dacă nu se potriveşte cu cele Zece Porunci date de Dumnezeu. Vă rog să acceptaţi ajutorul lui Dumnezeu, respingând toate relele.
Dumnezeu să vă binecuvinteze!


Dr. med. Antun Lisec