Patericul despre preoţie!

0
739
Patericul despre preoţie!
În timpurile de demult, călugării duceau o viaţă liniştită în singurătate; de aceea în paterice sunt amintiţi foarte rar preoţii-călugări. Acum însă în mănăstire s-au înmulţit preoţii-călugări, pentru îndeplinirea slujbelor dumnezeieşti, aşa încât ei tânjesc după liniştea de altă dată. În legătură cu această problemă, eu am purtat discuţii nenumărate cu părinţi iscusiţi şi am auzit de la ei următoarele: monahii retraşi în liniştire şi singurătate primeau mângâiere pentru sufletele lor, zicând rugăciunea lui Iisus cu mintea în inimă, sub îndrumarea nemijlocită a învăţătorilor lor, pentru că mulţi dintre ei, exersându-se în această rugăciune în singurătate, din nepricepere, cădeau în cursele diavolului, uneori îmbolnăvindu-se fără leac. Călugării care se află în preoţie, nu se expun unor asemenea ispite pentru că sfinţirea prin Sfintele Taine ale lui Hristos este lucrătoare şi îi apără pe cei care le primesc cu credinţă. Aceiaşi călugări îmi spuneau că răsplata dăruită de Dumnezeu călugărului care cu vrednicie se află în preoţie este de negrăit. De aceea, mă sfătuiau părinţii, să nu ne mâhnim că nu petrecem în liniştire ca ceilalţi pustnici, ci să-I dăm slavă Domnului că ne-a învrednicit de preoţie. Scopul este unul şi acelaşi: desăvârşirea duhovnicească. Aceia îşi clădeau suişuri în inimile lor, voi vă zidiţi în Bisericile Domnului. Ei mergeau din putere în putere, din puterea faptelor în puterea vederii duhovniceşti. Dar şi vouă vi-i dat să parcurgeţi acelaşi urcuş, trecând de la puterea credinţei la puterea vederii înţelepte. Scris este: „Merge-vor din putere în putere, arăta-Se-va Dumnezeului dumnezeilor în Sion” (Ps. 83,8). La aceştia Sionul este în inimă, la voi în Biserică pe Sfânta Masă. Aici, în timpul slujirii, cu un ochi înţelept vezi întreaga Sfântă Treime: Pe Tatăl Care primeşte Sfintele Daruri, pe Fiul Care Se aduce şi pe Sfântul Duh care este Sâmţitorul împreună-lucrătorul şi Săvârşitorul lor.
Aşa că, prietene, când te afli în faţa Sfintei Mese la Liturghie, caută să nu-ţi zboare mintea în nouri, căutându-l pe Dumnezeu. El e în faţa ta şi va fi în veci. De o aşa vedere dumnezeiască te vei învrednici când, curăţându-ţi mintea de tot ce este pământesc, vei trăi pe pământ viaţa din ceruri. Iată ţie, părinte-călugăr, răsplata ce ţi se cuvine aici, pe pământ; despre cea viitoare, judecă singur.