Legatura dintre avort şi contraceptie

0
446

Legătura dintre avort şi contracepţie

Articol apărut pe site-ul One More Soul, organizaţie non-profit din Dayton, statul Ohio (SUA), consacrată difuzării adevărului despre binecuvântarea copiilor şi pericolele contracepţiei. Site-ul oferă o gamă largă de resurse educaţionale, inclusiv înregistrări audio şi video, cărţi. Organizaţia a fost înfiinţată în 1993 de către Steve Koob şi Mary Ann Walsh, doi susţinători ai vieţii din Dayton, Ohio, cu o lungă activitate pro-vita.
În acest articol, autoarea arată modul în care contraceptivele creează o „necesitate” pentru avort, transformând copiii într-o povară ce trebuie evitată cu orice preţ. Articolul, bazându-se pe surse precum documente ale Curţii Supreme a SUA, argumente ale experţilor în ştiinţe sociale şi filozofie, dovedeşte că anticoncepţionalele constituie fundamentul avortului.
Janet E. Smith este professor invitat pe problemele vieţii la Seminarul „Inimă Sacră” din Detroit, autoare a volumului Humanae Vitae: A Generation Later (CUA Press, Washington, DC, 1991) şi editor al volumului Why Humanae Vitae Was Right: A Reader (San Francisco: Ignatius Press, 1993). A scris de asemenea mai multe articole pe subiecte de etică şi bioetică. Ţine conferinţe în SUA şi în lume pe teme privind viaţa umană. Până în present au fost distribuite peste 400.000 de copii din înregistrarea sa „Contraception: Why Not”(De ce trebuie să spunem „nu” contracepţiei?).
Mulţi susţinători ai mişcării pro-vita nu doresc să facă o legătură între contracepţie şi avort. Ei insistă că acestea ar fi două acţiuni foarte diferite, că ar exista o diferenţă între contracepţie, care împiedică viaţa să apară, şi avort, care omoară viaţa deja începută.
Unele contraceptive nu numai că au legătură cu avortul, ci ele se identifică cu acesta. Anumite contraceptive sunt abortive; acestea acţionează prin provocarea avorturilor precoce. Steriletul împiedică ovulul fertilizat – o nouă fiinţă umană minusculă – să se implanteze în peretele uterin. Pilula nu opreşte întotdeauna ovulaţia, ci, uneori, împiedică implantarea embrionului în dezvoltare. Şi, desigur, noua pilulă RU-486 acţionează ca toate acestea împreună, producând avortul unui nou făt, a unui nou bebeluş. Deşi unii susţinători ai mişcării pro-vita se pronunţă, în diverse ocazii, împotriva contraceptivelor abortive, evită să discute despre problema contracepţiei, în general.
Contracepţia creează o „necesitate” a avortului
Mi se pare că aici este o eroare. Cred că nu vom face nici un progres în crearea unei societăţi în care viaţa omului să poată fi în siguranţă, în care noi să ne exprimăm sincer respectul pentru viaţă, în care avortul să reprezinte o amintire de coşmar, nu o realitate îngrozitoare, până când nu vom înţelege că există multe legături importante între contraceptive şi avort şi până când nu vom vorbi cu curaj despre acest adevăr. Trebuie să ne dăm seama că societatea în care contraceptivele sunt utilizate pe larg va avea o perioadă foarte dificilă şi nu va scăpa de avorturi, deoarece modul de viaţă şi atitudinile pe care le stimulează contracepţia creează o presupusă „nevoie” pentru avort.
În decizia recentă a Curţii Supreme a SUA Planned Parenthood împotriva lui Casey, care a confirmat hotărârea Roe vs. Wade, se spunea: „În anumite privinţe, nu lipsite de importanţă, avortul este de aceeaşi manieră ca şi decizia de a folosi contracepţia… Timp de două decenii de dezvoltare economică şi socială, oamenii şi-au organizat relaţiile intime şi au făcut alegeri care le definesc punctele de vedere despre ei înşişi şi locul lor în societate, bazându-se pe disponibilitatea avortului în eventualitatea eşuării contracepţiei.”
Decizia Curţii Supreme a SUA a făcut inutil orice efort de a „expune” ceea ce se află cu adevărat în spatele legăturii veacului nostru modern cu avortul. După cum susţine deschis Curtea Supremă a SUA, avem nevoie de avort pentru a ne putea continua stilul nostru de viaţă bazat pe contraceptive, nu din cauza că anticoncepţionalele sunt ineficiente şi că un milion şi jumătate de femei pe an fac avorturi din cauza eşuării contraceptivelor. „Relaţiile intime”, facilitate de contraceptive sunt ceea ce fac avorturile „necesare”. „Intime” este un eufemism şi încă unul derutant. Aici, cuvântul „intim” înseamnă „sexual”, nu „dragoste şi intimitate”. Avortul este cel mai adesea rezultatul unei relaţii sexuale în care există puţină intimitate şi dragoste adevărată, în care nu este loc pentru un copil – consecinţa naturală a relaţiei sexuale.
Oamenii de ştiinţă pun la îndoială teama de suprapopulaţie
Curtea Supremă a SUA, totuşi, este neobişnuit de deschisă. Găsim adesea în deciziile sale, prezentate fără ocolişuri motive foarte cunoscute ale entuziasmului faţă de contracepţie.
Mulţi consideră contracepţia crucială pentru controlul marii explozii demografice. Însă majoritatea dintre ei nu cunosc că mulţi oameni de ştiinţă serioşi pun la îndoială legitimitatea suprapopulării în multe ţări din lume. Ben Wattenberg, Julian Simon şi Jacqueline Kasun susţin că anumite ţări, în special din Occident, se confruntă cu probleme de înlocuire a populaţiei şi, din moment ce nu pot înlocui populaţia, vor ajunge în situaţii economice foarte grele. Aceşti oameni de ştiinţă consideră că marea parte a problemei, chiar şi în zonele deosebit de populate, este de natură politică şi economică mai degrabă decât demografică, adică problema nu ţine de faptul că sunt prea mulţi oameni, ci de faptul că bunurile nu sunt distribuite adecvat.
Însă chestiunea cea mai importantă nu este suprapopularea planetei sau meritele contracepţiei ca mijloc de luptă cu suprapopularea. Controlul populaţiei nu este motivul principal al entuziasmului veacului modern faţă de contracepţie. Mai degrabă contracepţia este în prezent aclamată ca o soluţie la consecinţele revoluţiei sexuale. Mulţi cred că dacă există contraceptive mai bune şi o utilizare mai responsabilă a acestora se va reduce numărul sarcinilor nedorite şi al avorturilor şi va fi prevenită, într-o măsură oarecare, răspândirea bolilor cu transmitere sexuală.
Pentru a susţine argumentul că o utilizare mai responsabilă a contraceptivelor va reduce numărul avorturilor, ar trebui să observăm că majoritatea avorturilor sunt realizate în „scopuri contraceptive”. Adică, puţine avorturi au loc deoarece o femeie a fost victimă a unui viol sau a unui incest, deoarece sarcina îi pune în pericol viaţa sau deoarece femeia aşteaptă un copil cu handicap sau deformat. Mai degrabă, majoritatea avorturilor au loc deoarece bărbaţii şi femeile care nu doresc un copil au relaţii sexuale şi se confruntă cu sarcini pe care nu le-au planificat şi nu şi le doresc. Deoarece contracepţia a eşuat sau deoarece femeia nu a luat la timp contraceptivul, ei recurg la avort ca la o cale de scăpare. Mulţi cred că, dacă am convinge bărbaţii şi femeile să folosească contraceptivele în mod responsabil, am putea reduce numărul sarcinilor nedorite şi astfel am reduce şi numărul avorturilor. Acum treizeci de ani, această poziţie ar fi putut avea o verosimilitate, dar acum, nu. Am trăit timp de 30 de ani cu o cultură pătrunsă de utilizarea contraceptivelor şi a avortului şi nu mai putem crede că un acces mai mare la contracepţie va reduce numărul avorturilor. Mai degrabă, atunci când contracepţia este mai mult disponibilă, numărul sarcinilor nedorite şi al avorturilor creşte foarte mult.
Revoluţia sexuală nu ar fi fost posibilă fără contracepţie
Legătura dintre contracepţie şi avort este în mod fundamental următoarea: contracepţia facilitează tipul de relaţii şi chiar tipul de atitudine şi caracter moral, care pot duce la avort. Mentalitatea favorabilă contraceptivelor tratează relaţia sexuală ca având prea puţin în comun cu copiii. Conform acestei mentalităţi, copiii sunt consideraţi ca un „accident” al relaţiei sexuale, ca o intruziune nedorită în actul sexual, ca o povară. Revoluţia sexuală nu se bazează pe dragoste – nici nu există loc pentru asta – în relaţiile sexuale. Revoluţia sexuală pur şi simplu nu ar fi fost posibilă dacă nu ar fi fost disponibile contraceptive suficient de eficace.
Nefiind nici pe departe o normă a revoluţiei sexuale, contracepţia a turnat gaz pe focul revoluţiei sexuale, dezlănţuind-o cu sălbăticie. În trecut, mulţi bărbaţi şi femei se abţineau de la uniuni sexuale ilegale pur şi simplu deoarece nu erau pregătiţi pentru responsabilităţile părinteşti. Dar în momentul în care un contraceptiv suficient de sigur a apărut pe piaţă, această barieră la relaţiile sexuale în afara căsătoriei a căzut. Legătura dintre sex şi dragoste a dispărut şi ea foarte repede. Din momentul în care contracepţia a devenit utilizată pe larg, se vorbeşte, se acceptă şi se practică foarte mult relaţiile sexuale ocazionale şi în scop de recreere. Înţelesul profund, inerent relaţiei sexuale, s-a pierdut din vedere. Dorinţa de a te angaja într-o relaţie sexuală nu mai este un rezultat al unui angajament profund unul faţă de celălalt. Nu se mai vorbeşte despre dorinţa de a avea un copil cu altcineva şi de a suporta împreună cu celălalt toate greutăţile ulterioare pe care le aduc copiii. Contracepţia reduce partenerul sexual la un obiect sexual din cauza transformării relaţiei sexuale într-o relaţie fără angajamente reale.
Obişnuinţa cu care uniunile sexuale se creează în prezent este acompaniată de o rutină şi o neglijenţă în utilizarea contraceptivelor. Studiile arată că femeile care fac avort au cunoştinţe foarte bune despre metodele de control al naşterilor. Marea majoritate – 80% – au experienţă în utilizarea de contraceptive, dar manifestă neglijenţă şi indiferenţă în utilizarea contracepţiei din diverse motive. Un cercetător relatează care sunt aceste motive. Se observă că unele femei au rupt relaţia cu partenerii sexuali şi cred că nu mai au nevoie de contraceptive dar sunt oricum active sexual. (1) Altora le displace controlul medical necesar pentru luarea pilulei sau le displac efectele colaterale ale pilulei, iar alte femei sunt speriate de inconvenienţa sau dificultatea care există în luarea de contraceptive. Multor femei căsătorite nu le place să se creadă despre ele că sunt active sexual. Utilizarea contraceptivelor vine în conflict cu imaginea preferată, pe care şi-au creat-o despre sine. Eşecul de a utiliza metode de control al naşterilor este un semn că multe femei nu se împacă cu ideea că sunt active sexual. Adică, multe dintre femei sunt angajate într-o activitate pe care, din anumite motive, nu doresc să o recunoască ele însele.
De cele mai multe ori, sarcinile avortate sunt planificate
Un cercetător, Kristin Luker, om de ştiinţă din domeniul sociologiei care este şi în favoarea avortului, într-o carte intitulată „Taking Chances: Abortion and the Decision Not to Contracept” ( aproximativ, „Asumarea riscurilor: Avortul şi decizia de a nu utiliza contracepţia”) a încercat să descopere de ce atât de multe femei, având contracepţia disponibilă pe larg, au sarcini nedorite şi avorturi. (2) Concluziile studiilor sale sugerează că nu este vorba pur şi simplu de „neglijenţă” sau „iresponsabilitate”, care fac ca femeile să facă avorturi, ci că, în mod frecvent, sarcinile care sunt avortate sunt planificate sau reprezintă rezultatul unui risc calculat. Kristin Luker începe prin a demonta anumite puncte de vedere despre motivul pentru care femeile recurg la avorturi. Luker neagă că doar tinerele cuprinse de panică sau femeile nemăritate recurg la avorturi, care, altfel, ar avea naşteri ilegitime. Ea de asemenea susţine că statisticile nu arată că avortul ar fi un act final de disperare la care recurg femeile sărace şi „femeile care primesc ajutoare sociale” sau femeile care au copii mai mulţi decât îi pot întreţine. Ceea ce încearcă Luker să discearnă este ce motiv le determină pe femei să nu folosească contracepţia deşi au experienţă în utilizarea contraceptivelor şi cunosc riscurile pe care le implică nefolosirea contracepţiei. (3) Luker a căutat să scoată în evidenţă în studiul său că „sarcina nedorită este rezultatul final al unei decizii neinformate. Faptul că sarcina a apărut oricum la femeile din acest studiu se datorează încercării majorităţii lor de a atinge mai multe scopuri difuze decât pur şi simplu încercării lor de a preveni sarcina.” (4)
Luker susţine că pentru aceste femei (care au relaţii sexuale fără contraceptive, dar care nici nu intenţionează să aibă copii), utilizarea contraceptivelor are anumite „costuri” şi sarcina are anumite „beneficii”. Femeile fac calculul că beneficiile de a nu utiliza contracepţia şi cele ale sarcinii depăşesc riscurile de a deveni însărcinate şi necesitatea de a face un avort. Ea conchide că multe femei preferă „sexul spontan” şi nu le place să creadă despre ele că sunt „active sexual” şi observă că unele se întrebau dacă mai erau sau nu fertile şi de aceea nu luau contraceptive.(5) „Beneficiile” unei sarcini pentru multe dintre femei sunt destule. Sarcina dovedeşte faptul că „este femeie”(6) sau că este fertilă (7), oferă o scuză pentru „forţarea definirii relaţiei”(6), „forţează părinţii femeii sau ai fetei să se ocupe de ea”(9), este folosită ca „o tehnică de organizare psihică”.
În final, aproape toate femeile nemăritate pe care le-a intervievat Luker aveau opţiunea de a se mărita (şi probabil de a duce sarcina la bun sfârşit), dar nici una nu a ales-o. Luker atribuie acest lucru nedorinţei femeilor de a se căsători în atare condiţii, cu toată neconcordanţa dintre acest tip de mariaj şi mariajul din închipuirea lor şi convingerea lor că au fost responsabile de sarcină şi, prin urmare, nu au nici o pretenţie la sprijinul din partea bărbatului. (10) Unul dintre exemplele sale este al unei femei nemăritate care nu agrea utilizarea pilulei deoarece adăuga în greutate. Cuplată cu această nedorinţă a ei de a lua contraceptive era şi dorinţa sa de a-l forţa pe prietenul său să recunoască deschis relaţia lor părinţilor lui, care o respingeau şi, posibil, să forţeze un mariaj. Prin urmare, a decis să nu utilizeze contraceptive. (11) Când a rămas însărcinată, această femeie a făcut avort.
„Neglijenţa” este intenţionată
Multe dintre aceste date sugerează că există ceva în adâncul naturii noastre care arată că separarea relaţiilor sexuale de dragoste, angajamente şi copii este nesatisfăcătoare. Aşa cum am văzut, femeile sunt neglijente în utilizarea contraceptivelor dintr-o varietate de motive, dar un motiv de neglijenţă în utilizarea de contraceptive este în mod precis dorinţa lor de a se angaja într-o activitate sexuală plină de sens mai degrabă decât într-o activitate sexuală fără nici un scop. Femeile doresc ca actele lor sexuale să însemne mai mult decât o strângere de mână sau o masă luată împreună. Ele se simt profund neconfortabil când utilizează contraceptive, pentru ceea ce fac organismului lor şi pentru ceea ce înseamnă aceste contraceptive pentru relaţia lor. Adesea, ele doresc să aibă o relaţie cu angajament cu bărbatul cu care convieţuiesc, şi atunci rămân însărcinate pentru a-i testa dragostea şi angajamentul. Dar atâta timp cât relaţia nu a fost permanentizată, atâta timp cât nu au fost date nici un fel de jurăminte, ele sunt foarte nehotărâte asupra sarcinii care ar putea apărea. Şi ar putea foarte bine să avorteze o sarcină pe care poate chiar şi-au dorit-o. Ar fi neverosimil să susţii că unele femei ar putea „planifica” sau „dori” într-un sens chiar sarcinile pe care ele le avortează mai apoi, dar această analiză s-a născut chiar din studiile făcute de sociologi pro-avort.
De ce se angajează femeile în asemenea comportament autodistrugător? Iarăşi, mare parte din motive îl constituie accentul incredibil pe care epoca modernă îl pune pe libertate – nu pe adevărata libertate pe care o dorim, ci pe un tip de libertate care seamănă mai degrabă cu a avea voie să faci orice – libertatea de a face orice doreşti, indiferent de ceea ce este bine şi adevărat. Noi dorim să fim liberi nu pentru a decoperi ceea ce este bun şi adevărat, ci să fim liberi să definim ceea ce este bun şi adevărat.
Din nou, găsim o explicaţie a dorinţei noastre de a defini realitatea în procesul Planned Parenthood împotriva lui Casey, care proclamă: „în miezul libertăţii stă dreptul omului de a defini conceptul despre existenţă, sens, univers, misterul vieţii umane”. Cu siguranţă, fiecare este îndreptăţit să definească propriile sale „concepte”, dar când aceste „concepte” sunt puse în aplicare, publicul are dreptul de a-i proteja pe unii împotriva comportamentului vicios al altora, comportament care porneşte din aceste concepte. Unii susţin „conceptul” că indivizi ai unei anumite rase sau grupuri etnice sunt inferiori şi nu sunt îndreptăţiţi să aibă drepturi egale. Cu siguranţă, ei au dreptul la acel concept, oricât de eronat ar fi, dar nu au dreptul să-şi impună conceptele lor asupra altora. Nu toate conceptele sunt create să fie egale!
Preferăm libertatea noastră, nu binele
În sfârşit, epoca modernă este şocant de anarhică în atitudini. Chiar în societăţile libere, legile sunt văzute pe larg ca nişte limite nebinevenite ale libertăţii umane. Noi permitem limitele ca indivizilor să nu li se poată face vreun rău – dar cu cât mai puţine restrângeri avem, cu atât este mai bine. Am pierdut, în mare parte, simţul că legile pot pune oprelişti adecvate asupra libertăţii umane şi sunt esenţiale în protejarea bunurilor umane. Vedem unele legături între lege şi justiţie, dar, în mare parte, preferăm legile care protejează libertăţile noastre mai degrabă decât legile care ne ocrotesc bunul nostru. De exemplu, deşi puţini oameni susţin că pornografia este ceva care dăunează unei culturi, în general, este tolerată deoarece noi preferăm libertatea noastră asupra binelui. După Epoca Luminilor, s-a răspândit pe larg punctul de vedere că omul este în mod fundamental bun şi că libertatea sa de a fi ceea ce vrea el este cea mai importantă caracteristică a sa. Acest punct de vedere a fost însoţit de o lipsă de apreciere a transcendentului, de un punct de vedere că omul este ceva mai mult decât un animal dezvoltat. Cum predica Nietzsche, omul nu trebuie să-şi controleze pasiunile sale prin raţiune, dar trebuie să utilizeze raţiunea ca să-l ajute să-şi împlinească pasiunile, să-l ajute să înhaţe fericirea din acest univers, care este fără sens, până la urmă. Acest punct de vedere a înlocuit punctul de vedere creştin despre om ca oaspete în universul lui Dumnezeu, creatură atinsă de păcatul originar, şi totuşi creaţia cea mai înaltă a lui Dumnezeu, care, prin obedienţă faţă de legile naturii şi ale lui Dumnezeu şi, prin mila lui Dumnezeu, se află într-o călătorie spre o uniune eternă cu Domnul.
Creşte promiscuitatea sexuală
La sfârşitul anilor ’60, începutul anilor ’70, punctul de vedere că persoana umană ca animal, ale cărui pasiuni ar trebui să guverneze, a devenit adânc întipărit în atitudinile celor care promovau revoluţia sexuală. Unul dintre cei mai mari agenţi şi promotori ai revoluţiei sexuale a fost organizaţia Planned Parenthood (de planificare familială). (12) În anii ’60 şi ’70, mulţi dintre purtătorii şi purtătoarele de cuvânt ale acestei organizaţii recomandau fără ruşine sexul în afara căsătoriei şi chiar promovau promiscuitatea. Oamenilor tineri li se spunea să abandoneze morala represivă a părinţilor lor şi să se angajeze în amor liber. Li se spunea că viaţa activă sexual cu mai mulţi parteneri ar fi sănătoasă din punct de vedere psihologic, perfect normală şi perfect morală. Acum, în mare parte din cauza răspândirii SIDA şi a situaţiei dezastruoase în ceea ce priveşte numărul de sarcini printre adolescente, chiar Planned Parenthood acordă valoare abstinenţei. Totuşi, ei nu au încredere că tinerii ar putea şi chiar s-ar abţine de la relaţii sexuale, aşa că recomandă sexul „protejat”, sexul „responsabil”, prin care înţeleg relaţii sexuale cu folosirea contraceptivelor. Educatorii care predau orele de educaţie sexuală susţin că tinerii pot să se angajeze în activitate sexuală în afara mariajului (o afirmaţie autoexperimentată de aceştia în anumite privinţe), astfel, scopul principal al programelor lor este să-i facă să folosească contracepţia. Planned Parenthood crede că educaţia sexuală va reduce numărul sarcinilor şi, deci, al avorturilor. Dar, din nou, toate studiile arată că programele de educaţie sexuală inspirate de Planned Parenthood conduc la mai multă promiscuitate sexuală, mai multe sarcini printre adolescente şi mai multe avorturi.
Tinerii nu au nevoie de educaţie sexuală de tipul celei promovate de Planned Parenthood, ei trebuie să înveţe că să se angajeze în relaţii sexuale în mod responsabil şi în siguranţă şi numai în căsătorie. Mai degrabă decât să le umplem capul tinerilor cu noţiuni false despre libertate şi să-i învăţăm cum să-şi umple ghiozdanele cu prezervative, trebuie să-i ajutăm să înţeleagă sensul adevărat al sexualităţii umane. Trebuie să-i ajutăm să înveţe autocontrolul şi arta de a se controla în aşa fel încât să nu devină sclavii pasiunilor lor sexuale. Ei trebuie să înveţe că relaţiile sexuale aparţin căsătoriei şi o dată cu angajamentul căsătoriei vine adevărata libertate, libertatea de a te dărui complet celuilalt, libertatea de a-ţi lua responsabilităţile copiilor.
Există două pietre de temelie pe care ar trebuie să se construiască educaţia pentru responsabilitatea sexuală, care, din păcate, sunt erodate de sexul cu contraceptive. O piatră de temelie este faptul că relaţia sexuală este menită să fie expresia unei dragoste profunde faţă de celălalt, o dragoste profundă care face să te dărui total celuilalt. Majoritatea indivizilor speră ca într-o zi să încheie o căsătorie bazată pe încredere, să fie într-o relaţie de căsătorie cu cineva pe care-l iubeşte profund şi de care este iubit profund. Unul din componentele principale ale dragostei profunde este promisiunea fidelităţii, promisiunea că celălalt se va dărui sexual doar soţului/soţiei. Pentru mulţi se pare ciudat să vorbeşti despre nevoia de a fi credincios soţului înainte de căsătorie, dar aşa este. Într-un sens, trebuie să iubim soţul sau soţia noastră înainte chiar ca să-l întâlnim sau s-o întâlnim. Trebuie să ne pregătim să fim soţi iubitori şi buni pentru toată viaţa noastră. Aceasta înseamnă să te abţii sexual până la căsătorie pentru că, într-un sens, sexualitatea ta aparţine viitorului tău soţ sau soţie la fel de mult cum îţi aparţine ţie. Cu câteva generaţii în urmă, era ceva obişnuit printre tineri să se vorbească despre „a te păstra” pentru căsătorie. Este o sintagmă de care se râde astăzi, dar care arată o înţelegere adecvată a dragostei, sexualităţii şi căsătoriei. Trebuie să ne pregătim pentru căsătorie şi trebuie să ne păstrăm pentru căsătorie.
Ne aducem un mare rău nouă înşine prin relaţiile sexuale în afara căsătoriei. Mulţi ajung să simtă că au fost exploataţi şi că au exploatat pe alţii. Mulţi experimentează o mare înstrăinare şi îşi pierd complet capacitatea de a avea încredere în celălalt. Iar plăcerea sexuală pe care o experimentează le ascunde capacitatea de a afla caracterul adevărat al partenerului lor sexual şi fac judecăţi greşite despre persoana cu care ar trebui să se căsătorească.(13) Trebuie să încercăm să-i ajutăm pe tineri să înţeleagă de ce nu ar trebui să apuce această cale uşoară, frivolă şi autodistrugătoare de implicare în relaţii sexuale cu contraceptive înainte de căsătorie.
Contracepţia separă relaţiile sexuale de copii
Altă piatră de temelie pentru un program de educaţie sexuală ar trebui să fie afirmaţia repetată că dacă nu eşti gata să ai copii, nu eşti pregătit nici pentru relaţiile sexuale. Prin urmare, nu eşti pregătit să ai copii până nu te căsătoreşti. Majoritatea oamenilor doresc să fie părinţi buni, doresc să le ofere copiilor lor o creştere bună. Oamenii născuţi în afara căsătoriei au un început mai greu în viaţă, au o perioadă mai dificilă în a acumula disciplină şi puterea de care au nevoie pentru a fi adulţi responsabili. Mamele singure au o viaţă foarte grea deoarece ele se luptă să satisfacă nevoile copiilor lor şi propriile lor nevoi emoţionale. Cele care îşi avortează copiii rămân adesea cu urmări psihice devastatoare. Preţul sarcinii în afara căsătoriei este mare.
Şi, desigur, chiar şi în cadrul căsătoriei contracepţia este distructivă. Ea reduce înţelesul actului sexual. De asemenea ea privează de angajamentul mare scris în actul sexual, care este inerent deschiderii de a avea copii cu cineva pe care-l iubeşti.
Astfel, nu ar trebui să ne surprindă faptul că spre deosebire de cei care utilizează contraceptivele, cei care folosesc metode de planificare familială naturală este mai puţin probabil că vor apela la avort, dacă ar apărea o sarcină. Unii susţin că cuplurile care folosesc metodele de planificare familială naturală sunt tot atât de aproape de a avea copii ca cei care utilizează contraceptivele, că aceştia doresc de asemenea să se angajeze în relaţii sexuale „fără copii”. Dar diferenţa esenţială este aceea că cei care utilizează planificarea familială naturală nu se angajează într-un act al cărui natură doresc să o distrugă, ei respectă principiile responsabilităţii sexuale. Actele lor sexuale rămân la fel de deschise procreării pe cât le permite natura. Ei se abţin de la actul sexual când ştiu că pot concepe şi se angajează în relaţia sexuală când nu sunt capabili să conceapă, în mod special datorită dorinţei lor de a fi responsabili în creşterea copiilor.
Femeile care avortează, în general, au folosit contraceptive
O diferenţă clară între contracepţie şi planificare familială naturală este aceea că femeile care avortează, în general, au utilizat contraceptive, iar femeile care utilizează planificarea familială naturală nu avortează aproape deloc. Când femeile care utilizează planificarea familială naturală rămân însărcinate neintenţionat, ele acceptă sarcina pe deplin. În general, aceste cupluri utilizează planificarea familială naturală nu neapărat pentru a evita sarcina în totalitate, ci deoarece doresc să întârzie sarcina. În general, iubesc copiii şi doresc să-i aibă – chiar dacă o sarcină ar putea apărea într-o perioadă neconvenabilă, nu este o chestiune dezastruoasă. Nu întâmplător planificarea familială naturală este folosită doar de cei căsătoriţi. Ei au încredere reciprocă şi sunt capabili de a se angaja în practicarea acestei metode.
Pe de altă parte, femeile care utilizează contracepţia şi care rămân însărcinate neaşteptat, sunt, de obicei foarte deprimate, din moment ce au făcut tot ceea ce se putea pentru a evita o sarcină. Cele care sunt şi nemăritate se confruntă cu un dezastru şi avortul li se pare o necesitate din moment ce nu a fost făcut nici un angajament permanent între ele şi partenerii lor sexuali. Iar cei care sunt căsătoriţi şi folosesc contracepţia îşi planifică adesea o viaţă neprimitoare pentru copii. Şi femeile sunt tentate să avorteze pentru a-şi menţine viaţa lipsită de copii precum şi-au proiectat-o. Nu spunem, desigur, că toate femeile care recurg la contracepţie fac avort. Spunem că mult mai multe dintre femeile care utilizează contracepţia avortează decât cele care utilizează planificarea familială naturală.
Contracepţia înlătură crearea de copii din relaţia sexuală. Ea face ca sarcina să pară un accident al relaţiei sexuale, mai degrabă decât o consecinţă naturală pentru care oamenii responsabili sunt pregătiţi. Avortul, atunci, devine posibil, ca o soluţie la sarcina nedorită. Contracepţia dă posibilitate femeilor, care nu sunt pregătite să aibă grijă de copii, să se angajeze în relaţii sexuale şi, când rămân însărcinate, se supără pe copilul nenăscut pentru că s-a băgat în viaţa lor şi atunci recurg la soluţia avortului. Nu trebuie să ne surprindă că ţări deschise la sexul contraceptiv se luptă mai tare pentru accesul la avort decât pentru asigurarea că toţi copiii să poată supravieţui atât în uter cât şi în afara uterului. Ar fi stupid ca oamenii pro-vita să creadă că pot evita problemele contracepţiei şi ale iresponsabilităţii sexuale şi pot avea succes în lupta împotriva avortului. Pentru că, aşa cum a subliniat Curtea Supremă a SUA, avortul este „necesar” pentru acele femei ale căror relaţii intime se bazează pe sexul cu contraceptive.

Referinţe
1 Mary K Zimmerman, Passage Through Abortion (New York: 1977)
2 Kristin Luker, Taking Chances: Abortion and the Decision Not to Contracept (Berkley: 1975)
3 Luker, 16
4 Luker, 32
5 Luker, 62-63
6 Luker, 65
7 Luker, 68
8 Luker, 70
9 Luker, 71
10 Luker, 123
11 Luker, 83
12 Pentru verificarea afirmaţiilor despre Planned Parenthood, făcute aici, vezi George Grant, Grand Illusions: The Legacy of Planned Parenthood (Brentwood, TN: Wolgemuth and Hyatt Publishers, Inc., 1988) şi Robert Marshall & Charles Donovan, Blessed are the Barren (San Francisco, CA: Ignatius Press, 1991)
13 Pentru o discuţie pastorală bună despre  relele sexului înainte de căsătorie vezi James T. Burtchaell, For Better or Worse (New Jersey, Paulist Press, 1985)

Traducere: Asociaţia Provita Media