Epistolă către tinerime – poezie

0
611

Mărturii despre avort.

Epistolă către tinerime

Ce-nseamnă femeia pe acest pământ?
o marionetă purtată de vânt
ea în tinereţe iubeşte şi speră
că tot ce visează nu-i doar o himeră.
ea mereu naivă şi nepricepută
în ale iubirii tot mereu se-ncurcă.
şi, fără de veste şi pe negândite
iată-i vine vremea să se şi mărite
Pare fericită şi e visătoare
Că doar măritişul ei uşor îi pare.
Dar, după o vreme totul s-a schimbat
frumuseţea-i pură s-a întunecat
griji şi suferinţe, luptă, deznădejde
prea des la tot pasul ea le întâlneşte.
Pe deasupra, iată că-n curând „rodeşte”
Fericirea fetei „rodul” o umbreşte
E nemulţumită că aşa deodată
Tânăra femeie-i binecuvântată.
– Fiu sau fiică, ce-aţi venit acum,
Nu vă pot primi, mergeţi pe alt drum!
– Eu nu vreau, nu am să mai plec
Stau aici cu tine fiindcă te iubesc;
Sunt fetiţa ta şi tu mă iubeşti!
Vrei, nu vrei, acum, ai să mă primeşti
– Nici eu nu plec, mamă,
Pentru Dumnezeu
Vreau să fiu cu tine, că-s copilul tău.
EA ŞI EL, COPIII MEI,
N-au vrut ca să „plece” –
şi nu au plecat,
Sunt acum în viaţă
şi m-am bucurat.
Azi, când, mama-i vede
C-au crescut în lume,
Este fericită şi se simte bine
Dar aş vrea să-ncerc acum
Ca povestea ce v-o spun
S-o trec direct pe seama mea –
Şi-o să vedeţi ce va urma:
Cei doi copii ce i-am născut
Lumina ochilor i-am vrut;
Care-au urmat nu i-am iubit
Şi criminală-am devenit
Chiar viaţa – (mi) dacă mi-am riscat
(atunci când am avortat)
I-am „depărtat” şi „lepădat”
Exact ca pe-un obiect stricat
Din egoism n-am vrut ca să-i iubesc
Acum, mă doare, sufăr şi mă tot căiesc
Dar ce folos, Mărite Doamne
O criminală la icoane
degrabă merge cu regret.
Ei stau acolo, undeva, ca-ntr-un boschet
Am plâns şi astăzi mă urăsc
Îi înţeleg şi recunosc.
Când pe cea lume eu voi fi
Ei cu reproşuri vor veni.
În ochi, cu greu îi voi privi
Dar le promit că-i voi iubi!
Iertaţi-mă, copii mei,
Acum când anii îmi sunt grei,
Aş vrea pe toţi să vă-ngrijesc
Şi să v-arăt cât vă iubesc;
Aş vrea alăturea să-mi fiţi,
Să-mi fiţi iubiţi şi fericiţi!
Povestea mea s-a derulat
Într-un trecut îndepărtat
Iar răul ce l-am cauzat
Nu ştiu cât poate fi iertat
În aşteptarea ceasului de-apoi
Voi Încerca să-mi cer iertare către voi.
Dar mai ales la Domnul Sfânt
Căci sunt o „umbră” pe pământ.