Casatoria clericului (Canoanele Sfintilor Parinti)

0
819
Căsătoria clericului (Canoanele Sfintilor Părinţi)
399. – Căsătoria clericului este socotită legală numai o singură dată înainte de hirotonie, cu o fecioară evlavioasă. Cei ce au gând să se hirotonisească, întrucât pentru ei căsătoria este o probă de foc, sunt datori de la început, să-şi pună înainte toate posibilităţile de viitor: poate el să fie la înălţimea chemării de preot, conducându-se pe sine, pe soţie şi pe copii, precum şi biserică cu care vă lega o altă cununie şi mai superioară? În caz de văduvie cu copii, va putea el să rămână la înălţimea castităţii pentru Domnul şi pentru misiunea bisericii, şi în acelaşi timp, să-şi gospodarească şi copiii? Dacă, conştiinţa îi va răspunde cu sinceritate evlavioasă da, să se hirotonisească, iar de nu, să se ocupe cu altceva în viaţă. Toate justificările unor oameni care cer recăsătorirea, nu sunt decât oameni cu conştiinţa adormită (Rom. 11, 8), lipsiţi de focul cel sfânt al apostolatului (Luca 24, 32), având o inimă uscată faţă de trăirea duhovnicească, care socotesc preoţia ca pe o funcţiune oarecare aducătoare de câştig, dar nu ca pe o misiune apostolică, căci altfel ar răsuna în inima lor cele spuse la (I Regi 2,29; 8,3; Ier. 6,13-14; Osea. 4, 7-11). Pentru orice cleric, căsătoria a doua este preacurvie şi curvarii împărăţia lui Dumnezeu nu o vor vedea (l Cor. 6,9-10; Gal. 5,19-21; lifes. s, 3-5). „Episcop, preot sau diacon, să se aşeze numai aceia care s-au căsătorit numai o singură dată (1 Tim. 3,2 si 12; Tit. l, 6), fie că le trăiesc soţiile, fie că au murit. Iar după hirotonie, să nu le mai fie îngăduit a se căsători, fiind celibatari, iar dacă au soţii, în văduvie să nu ia pe altele, ci să se mulţumească cu aceea pe care au avut-o când s-au hirotonit”. – Const. Ap. VII, 17.-
400. -Dintre cei ce au primit hirotonia fără a fi îasătoriţi, fiind celibatari, apoi vrand sa se insoare, se ingaduie numai citetilor si cantaretilor”. -Apost. 26.-
401. -„Deoarece si dreptcredinciosul imparat (desi este mirean), a vorbit catre acest sfant si ecumenic sinod, ca cei ce se numara in cler si impart altora cele sfinte sa fie curati, si slujitori evlaviosi si vrednici de jertfa cea inteleapta a marelui Dumnezeu, care este El insusi si jertfa si arhiereu si sa curatim cele spurcate care s-au lipit de dansii prin casatoriile cele nelegiuite. Apoi, delegatiile bisericii romanilor, au propus ca sa se aplice canoanele cu prea multa strictete. Delegatii acestei cetati imparatesti (Bizantul), au cerut sa aplice canoanele mai umanitar si cu mai multa ingaduinta. Noi am impreunat amandoua propunerile, in chip parinteste si cu iubire de Dumnezeu, ca sa nu dam prilej ca ingaduinta sa duca la slabiciune si nici strictetea sa nu fie prea aspra, mai ales ca pacatele s-au intins asupra multor barbati din cauza nestiintei canoanelor”. – „Toti impreuna am hotarat ca preotii care s-au casatorit de doua ori si au cazut sub robia pacatului pana la a cincisprezecea zi a lunii trecute ianuarie, din indicatorul al patrulea trecut anul 6199 (691) si n-au voit sa se curete de aceasta nelegiuire, sa fie supusi canonicestii caterisiri”. „Cu privire la preotii care au cazut in acest pacat al casatoriei a doua, dar care inainte de aceasta hotarare a noastra au cunoscut folosul si au inlaturat acest pacat si s-au despartit de aceasta nunta nelegiuita si straina de adevarata casatorie; s-au cu privire la cei ce le-au murit sotiile luate in a doua casatorie, sau cu privire la cei ce au cautat sa se indrepte si sa se intelepteasca indata (afland aceasta hotarare), parasind nelegiuirea de mai inainte, fie ca sunt presbiteri sau diaconi, sfantul sinod a hotarit ca acestia sa inceteze de la orice slujba sau lucrare preoteasca si sa fie canonisiti pentru o vreme hotarata. Acestia au nevoie sa se impartaseasca numai de cinstea numelui si a starii intre preoti, multumindu-se ca pot sedea inaintea altor mireni, rugandu-se Domnului si plangand ca sa li se ierte nelegiuirea cea facuta din nestiinta. Ei nu pot sa binecuvanteze pe altul, intrucat sunt datori sa-si vindece propriile lor rani. -Iar, cei ce s-au casatorit o singura data cu o femeie vaduva, precum si cei ce dupa ce s-au impreunat cu o singura casatorie ilegala (de inrudire), adica presbiterii, diaconii si ipodiaconii sa se opreasca de la slujba pentru scurt timp si sa fie canonisiti si apoi, exceptional, sa fie repusi in slujbele, treptelor lor (fiindca au pacatuit din nestiinta canoanelor), dar sa nu se mai promoveze la o alta treapta mai inalta, fireste, dupa ce s-a despartit de insotirea lor nelegiuita”. -„Toate acestea le hotaram cu privire la cei ce au fost, aflati in sus aratatele pacate numai pana la 15 ianuarie, dupa cum s-a spus, din indicatorul 4 (691) si numai cu privire la cei hirotoniti deja. Pentru viitor, hotaram si reinnoim canoanele (Ap. 17,18), care dispun, ca cel ce s-a impreunat cu doua nunti dupa botez, sau a avut tiitoare, sa nu poata fi episcop, prezbiter, diacon sau orice altceva dintre cei ce fac parte din catalogul ieraticesc. De asemenea si cei ce au luat vaduva ori lepadata de altul, ori desfranata, ori sclava, ori din cele de la teatru, sa nu poata fi episcop (acum vaduv) presbiter, diacon sau altceva din catalogul ieraticesc”. -VI ec. 3.402.” -„Toti cei ce au fost hirotonisiti diaconi, (pana acum la 314) daca mai inainte de hirotonie au marturisit si au sustinut ca ei trebuie sa se insoare, fiindca nu pot ramane celibatari, acestia insurandu-se dupa aceasta, in chip exceptional, sa ramana in slujba pentru ca li s-a dat lor voie de catre episcop. Dar, daca unii au tainuit in gandul lor cu viclesug si astfel au fost hirotonisiti cu conditia ca sa ramana celibatari, dar dupa aceia ei s-au insurat, sa inceteze din slujba diaconiei”. -Ancira 10.
403. -„Dupa cum s-a zis in canoanele apostolesti, ca dintre cei ce au intrat in cler necasatoriti, numai citetii si cantaretii se pot casatori si noi, pazind aceasta, hotaram ca de acum incolo, nici ipodiaconul, nici diaconul, nici presbiterul, dupa ce s-a hirotonit, nici de cum nu are voie sa intre in legatura de casatorie. Iar daca va indrazni sa faca cineva aceasta, sa se cateriseasca. Dar daca ar voi vreunul dintre cei ce intra in cler, sa-ti ia femeia prin casatorie, legala, sa faca aceasta inainte de hirotonia sa ca ipodiacon, sau diacon, sau presbiter”. -VI ec.6.
404, -„Preotul, care din nestiinta s-a incurcat in casatorie ilegala, sa aiba dreptul de a purta haina si numele de cleric potrivit cu cele spuse de canoane, iar de celelalte lucrari ale preotiei sa fie oprit, fiindca destul i s-a iertat unuia ca acestuia. Cel ce trebuie sa-si vindece ranile sale, nu trebuie sa binecuvanleze pe altii, caci binecuvantarea este impartasirea cu sfintenie, iar cel ce nu are nu o poate da altuia”. – „Asadar, sa nu binecuvanteze nici in public, nici in particular, nici sa dea sfanta impartasanie altora, nici sa mai faca vreo alta slujba, ci multumindu-se cu sederea in randul clericilor, sa se roage Domnului ca sa-i ierte pacatul facut din nestiinta. Si desigur ca aceasta favoare o va avea, dupa ce s-a despartit de casatoria nelegiuita si sa nu mai aiba legaturi, cu femeia pentru care a fost lipsit de danii de a mai sluji”. -VI ec.
405. -„In privinta presbiterului, care din nestiinta s-a alunecat in casatorie nelegiuita, am hotarat cele ce trebuia: Sa aiba parte de o impreuna sedere (cu ceilalti presbiteri) dar, de la celelalte lucrari sfintite sa fie oprit, caci destula ii este acestuia iertarea. Iar, cel ce este dator a purta grija de ranile sale, este nevrednic sa binecuvanteze pe altul, caci binecuvantarea este impartasire de sfintenie, iar cel ce nu are aceasta, din cauza greselii facuta din nestiinta, cum o va da altuia? (loan 9,31). Deci, nici in public si nici indeosebi, sa nu binecuvanteze si nici sa dea altora trupul lui Hristos, nici sa mai faca vreo alta slujba bisericeasca, ci sa se multumeasca cu intaietalea sederii (intre preoti) si sa se roage de altii spre a mijloci catre Domnul, ca sa i se ierte lui pacatul facut din nestiinta canoanelor”. – Sf. Vasile 27.