Sfânta Spovedanie

0
606
Sfânta Spovedanie
Una din marile datorii duhovniceşti, atât ale monahilor, cât şi ale creştinilor, este spovedania păcatelor. Trebuie să ştim mai întâi că toţi greşim înaintea lui Dumnezeu, unii mai mult, alţii mai puţin, şi nimeni nu este fără de păcat. Acest lucru ni-l arată Sfânta Scriptură care zice : Toţi multe greşim. Iar de vom zice că păcat nu avem, pe noi înşine ne înşelăm şi adevărul nu este în noi; iar dacă ne vom mărturisi păcatele, credincios şi drept este Dumnezeu, ca să ne ierte nouă păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată întinăciunea şi nedreptatea.
Dacă mi-am mărturisit cu căinţă şi cu pregătirea cuvenită şi m-am spovedit curat, preotul, numai dacă a pus mâna pe cap şi a zis:” Dumnezeu să te ierte”, păcatele mele s-au ridicat.
Iar dacă nu m-am dus cu căinţă şi cu pregătire cuvenită la cel mai iscusit duhovnic, şi n-am ştiut să mă mărturisesc curat, să descopăr toate păcatele mele, să primesc canon pentru ele şi să le părăsesc, pot să fac o mie de dezlegări, că pacatul, otrava, a rămas tot în mine, de nu m-am dus pregătit.
De aceea folosul, valoarea cea scumpă a Sfintei Spovedanii nu ţine de preot, ci de mine. Eu, dacă mă duc cu toată sfinţenia, cu toată convingerea în faţa lui Dumnezeu – ca, atunci când mă duc în faţa preotului, înaintea lui Dumnezeu mă duc, că preotul este numai un martor -, trebuie să-i spun toate pacatele mele.
Altfel crezi ca in ziua judecatii preotul poate sa-ti ajute ceva, daca n-aispus drept ? Doamne fereste ! Preotul n-a putut dezlega la spovedanie decat cei-ai spus tu. Iar daca tu ai avut vreo rezerva si ai tinut vreun pacat nespus,toate pacatele le ai indoite. Asa spun Sfintii Parinti, pentru ca ai crezut caDumnezeu nu stie ce ai facut tu.

Iata care sunt conditiile pe care trebuie sa le implineasca spovedania :
1. Spovedania trebuie sa se faca inaintea duhovnicului. Deci,eu cand ma duc la spovedanie inaintea preotului, ma duc in fata lui Dumnezeu.Preotul este un simplu martor. In ziua judecatii el atat poate spune, cat i-amspus eu. Ce nu i-am spus, nu-i dezlegat nici pe pamant, nici in cer. Dar eu,daca m-am dus la spovedanie si i-am spus toate si preotul mi-a facut dezlegarecu mainile pe cap, eu sunt dezlegat.
2. Spovedania trebuie sa fie completa si sa nu se ascunda nimic dincele faptuite, cum am spus mai inainte. Ai auzit ce spune SfantulApostol Pavel ? Cuvantul lui Dumnezeu este mai ascutit decat toatasabia cea cu doua taisuri si strabate pana la despartitura trupului de aduhului, cea mai inalta unire intre om si Dumnezeu.
3. Spovedania trebuie facuta de buna voie, dupa marturiaDuhului Sfant, care zice : si din voia mea ma voi marturisi Lui;
4. Spovedania trebuie sa fie facuta cu umilinta, caci inimainfranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi;
5. Spovedania sa nu fie prihanitoare, adica sa nu dam vina pe nimeni, nicipe oameni, nici pe vreo alta zidira a lui Dumnezeu, nici chiar pe diavoli. Laspovedanie numai pe noi sa ne invinuim si sa ne prihanim, cum zice Sfantul IoanScararul : ” A mea este buba, a mea este rana; dintru a mea lenevire s-afacut, iar nu dintr-a altuia „.
6. Spovedania se cuvine sa fie dreapta, adica sa spuiadevarul, spune cum ai facut toate, fara rusine. Isus Sirah spune : Esterusine care aduce pacat si este rusine care aduce slava si har.
Rusinea aceasta pe care o suferi la spovedanie te scuteste pe tine de rusineaaceea pe care o vom suferi cu totii la ziua cea infricosata a Judecatii luiDumnezeu.
7. Spovedania sa fie hotaratoare. Sa luam inaintea duhovnicului o marehotarare de a nu mai pacatui, ajutandu-ne noua dumnezeiescul har, si sa voimmai bine a muri de mii de ori decat a mai pacatui de acum inainte cu vointanoastra.
Sfantul Vasile cel Mare zice : ” Nu se foloseste de marturisire, nici semarturiseste, cel ce zice la spovedanie numai ca a gresit, insa ramane iarasiin pacat si nu-l uraste „. Toata pocainta ta intru aceasta consta, adicasa te hotarasti a-ti schimba viata.
Cand ma duc la marturisire cu parere de rau si cu pocainta, si imi cunoscgresalele, ii spun preotului cate tin eu minte. Dar ca sa tii minte si sa facio marturisire intreaga, nu te duce cu ochii legati la preot, ca diavolul iti iamintea si uiti. Cu o saptamana sau doua inainte, stai intr-o camera linistita,ia-ti un caiet si scrie toate pacatele tale din copilarie pana in ziuaspovedaniei.
Ce pacate am eu pe constiinta, de cande eram copil mic, cand eram de cinci ani,cand eram de sapte ani, cand eram in clasa intai la scoal, cand eram in clasa adoua, cand eram intr-a noua, cand eram fata mare, inainte de casatorie, saudupa casatorie, cand eram militar, cand eram flacau.
Scrie, ca si diavolul a scris. Avem contabil bun, ingerul rau pe umarul stang,care scrie tot, si ingerul cel bun pe umarul drept, care scrie si el faptelecele bune ale omului.
Si atunci uite ce-i. Stii ca nimic necurat nu va intra intru Imparatiacerurilor ? De aceea, cel mai mare bine pe care poti sa-l faci unuiom, este acesta. Daca vezi ca s-a imbolnavit in casa la tine, tata sau mama sauginerele sau nora sau fata sau baiatul sau fratele, cine a slabit de boala sise apropie de moarte, nu se poate un bine mai mare decat sa-i aduci preotulrepede. Nu doctorul. Doctorul este un bolovan de pamant ca si tine ! Preotul aluat dar de la Dumnezeu. Nu ati auzit in Evanghelie ? Ce veti lega voipe pamant, va fi legat si in ceruri si ce veti dezlega voi pe pamant, va fidezlegat si in ceruri !
Daca ai reusit sa-l spovedesti curat inainte de moarte, i-ai salvat sufletul.Cand se duce la vami, sufletul care a avut pacate, daca le-a dezlegat preotulaici, Duhul Sfant a sters tot de pe tabelele lor. Crapa, mor de ciuda diavolii: ” Ia uita-te, domnule ! L-am avut in mana ! ” Duhul Sfant i-a sterspacatele. Aceasta putere le-a dat Dumnezeu preotilor, ca daca nu dadea Dumnezeuaceasta putere preotilor, nimeni din oameni nu s-ar fi mantuit.
Dar Dumnezeu, Cel ce a facut cerul si pamantul, a stiut cum sa faca pentru amantui lumea. Cand a inviat Hristos aceasta putere le-a dat Apostolilor. Cele-a spus la Apostoli ? A suflat asupra lor si le-a zis : Luati DuhSfant; carora le veti tine pacatele, tinute vor fi si carora le veti ierta,iertate vor fi si orice veti dezlega voi pe pamant, va fi dezlegat si in cer… Ce, fratilor, voi nu ati citit ? Nu ati auzit Evanghelia ?
Deci, cand vezi ca esti bolnav de moarte, nu alerga la doctor, ca poate teomoara acela si mori nemarturisit. Intai spovedeste-te si apoi du-te si ladoctor, daca este cazul, dar tu sa fii martusrisit. Daca ai murit, gata, te-aiusurat ! Ca vei muri in mainile doctorului, ca vei muri acasa, tu sa fiimarturisit. Insa intai doctorul sufletelor, ca el te va scoate din iad. Asa. Sinu te gandi ca n-are dar.
Dupa o spovedanie curata, trebuie sa primim un canon, pe care trebuie sa-ltinem. Cel ce se spovedeste are mare datorie de a-si face canonul dat pentrua scapa de chinul cel vesnic al iadului.
Vedem in Sfanta Scriptura ca prin canon s-au curatit toti cei ce au pacatuitinaintea Domnului. Altfel, cel ce a primit canon si nu-l face, nu se poatecurati de lepra pacatului si nici sufletul sau nu este slobozit din robiadracilor.
Este bine stiut ca cel ce se pocaieste cu adevarat, nu numai ca primestecanonul dat de duhovnicul sau, ci singur cere mai mult canon, stiind ca oriaici vremelnic, ori dincolo vesnic, pacatosii trebuie sa-si faca canonul.
Iar canonul sa fie dupa masura puterii fiecaruia. Ai auzit ce spune SfantulMarcu Ascetul ? ” Cata deosebire are arama de fier si fierul de gateje -adica de vreascuri -, atata deosebire este intre un trup si altul „. Altuleste din fire sanatos si tare si poate sa posteasca si sa nu manance panaseara; iar altul, saracul, daca n-a mancat de doua – trei ori pe zi, cade jos.In toate acestea se cauta scopul. De aceea dreapta socoteala esteimparateasa faptelor bune.
Tu crezi ca pe dracul il intreci la fuga ? El intr-o clipa este la margineapamantului. Numai cu asta il intreci : daca te smeresti si te socotestia fi praf si cenusa si pacatos si neputincios si nevrednic de a trai pe pamant.Numai de smerenie se teme diavolul ! De alta nu se teme el. Potisa fii tu nevoitor cat ii lumea, daca nu stii sa ceri iertare, esti batjocoritde diavoli.
De aceea, fratilor, sa ne ajute mila Domnului sa castigam oleaca de smerenie sidreapta socoteala, fiindca in lumea aceasta sunt curse si ispite si fel de felde nedumeriri pamantesti si duhovnicesti. Dar sa avem in toate dreaptasocoteala. Ca padurea nu se teme de cel ce incarca o data mult pe o caruta.Stie ca mai la vale se rupe osia si se strica carul. ea se teme de acela careia cate un lemnisor si-l duce acasa. Asa si vrajmasul, nu se teme de cel careincepe cu multa nevointa, ca oboseste si ramane. Ci, se teme de cel care iacate oleaca asa, incet, incet.
Sfantul Teodosie spune : ” De lucrezi cate putin, cate putin se imbogatestecineva si la cele trupesti si la cele duhovnicesti !”. Cate oleaca ! Asasa luati fapta buna, cate oleaca si sa va para rau ca n-ati facut mai mult.
– Cand se face spovedania generala ? au intrebat unii credinciosi.
– O data pe an tebuie sa faci spovedania generala din mica copilarie. SfantulNicodim Aghioritul spune : O data pe an, in Postul Mare, este bine sa facispovedania generala. Stii de ce ? Pentru smerenie. Te ajuta mult sa-ti aduciaminte pacatele. Eu ma marturisesc, dar dracul ma face sa uit pacatele mele cucare am maniat pe Dumnezeu.
Dar eu, cand fac spovedania generala, mi le face ingerul cat muntele in fatamea. ” Vezi cine esti ? ” Smerenia ! Si atunci, mai mult se apropieDumnezeu de noi, cand noi ne smerim din adancul sufletului.
– Dar ce incredere avem ca ni s-au iertat toate pacatele prin spovedanie ?
– Dar dumneata daca ai spalat o rufa bine, curata, si daca se mai murdareste,nu o mai speli din nou ? Nu pui soda si lesie si o pui la uscat ? Precum camasatrebuie spalata, asa si sufletul trebuie spalat mereu prin deasa spovedanie.
Dar Sfintii parinti si mai ales Sfantul Nicodim Aghioritul avea o invataturapentru duhovnic : ” Sfatuieste-i, o! duhovnice, la spovedanie deasa sicurata pe toti „. O data in an se face spovedania generala din nou. Siasta-i pentru smerenie si pentru ca omul sa nu uite neputintele lui, cu care asuparat pe Dumnezeu. Asa este.
De aceea trebuie sa ne pocaim, sa ne para rau. Pentru ca Dumnezeu este atat demilostiv si de bun,ca nu mai tine minte raul ce-am facut, daca noi ne intoarcemdin toata inima si ne marturisim.
Ati vazut ce spune proorocul Isaia : Intoarceti-va catre Mine si Ma voiintoarce catre voi, fiii oamenilor. De vor fi pacatele voastre ca mohoraciunea,ca zapada va voi albi, si de vor fi ca roseala, ca luna le voi face albe si nuvoi mai pomeni cele dintai ale voastre.
In bunatatea Lui cea fara margini, El stie neputinta noastra, ca gresim cu voiesi fara voie, cu stiinta si cu nestiinta. Nu este clipa cand nu gresim inainteaDomnului. Dar nimeni nu stie firea omului mai mult ca Dumnezeu, caci El ne-afacut din nimic.
De aceea, cum ne intoarcem catre El cu lacrimi, cu parere de rau, cu spovedaniecurata, ne si iarta. Cine are pacate mai grele trebuie sa faca oleaca de canon,ca Dumnezeu totdeauna este gata sa ne primeasca si sa ne ierte, caci suntemzidirea Lui.
Nimeni nu L-a facut pe Hristos sa coboare din cer, decat mila Lui,dragostea Lui pentru oameni. I-a fost mila de neamul omenesc. Ca atatde multa dragoste are fata de neamul omenesc, incat auzi ce spune Sfantul IoanEvanghelistul : Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Unulnascut, Fiul Sau, L-a trimis in lume sa mantuiasca neamul omenesc.
A venit Mantuitorul Iisus Hristos, nu numai sa ne invete ce trebuie sa facem,ci pentru ca sa sufere pentru noi suferinte, batjocuri, scuipari, batai simoarte pe Cruce, pentru ca sa scoata neamul lui Adam din iad, care statea acolode 5508 ani, cat au fost, de la primul Adam, pana la venirea Noului Adam -Hristos.
Deci, sa avem catre Dumnezeu inima de fiu, si sa-L iubim dintoata inima. Iar cand am gresit ceva, indata sa cerem iertare si sa alergam lamarturisire, ca sa-L impacam pe Dumnezeu, caci l-am suparat, ca Domnulniciodata nu tine minte raul. Daca vede ca ne-am intors, se intoarce si El catrenoi.
Sa avem catre noi inima de judecator. Adica cum ? Sa nejudecam. Oare, ce gandim noi ii place lui Dumnezeu ? Ce vorbim noi oare iiplace lui Dumnezeu ? Ce fac eu acum oare ii place lui Dumnezeu ?
Si indata constiinta ne spune da sau nu. Caci de se va judeca omul pe sine, nuva cadea in judecata lui Dumnezeu ! Sa ne facem judecatori noau insine : „Mai, aceasta nu-i bun ce fac, aceasta nu-i bun ce vorbesc; aceasta nu-i bun ceintentionez eu sa fac ! „
Catre aproapele sa avem inima de mama. Ai vazut o mama buna ?Chiar daca are copii mai multi si daca unul o supara, o nacajeste in fel sichip, ea are mila de toti. Daca vede ca un copil de-al ei a cazut in apa si seineaca, sau in foc, si striga : ” Mama, nu ma lasa ! „, ea uita tot.Uita ca a suparat-o si se duce catre dansul si-l scapa, chiar cu riscul vietii.
Ca asa este mama ! Adevarata mama nu mai tine minte raul. Atat iubeste pecopii. Iata, asa trebuie sa avem si noi inima noastra fata de toti. Sa ne fiemila de toti, si de straini si de ai nostri. Asa cere Dumnezeu in SfantaEvanghelie.
N-ai vazut closca ? Are atati apui si daca i-ai luat numai unul, iti sare incap, macar ca are multi. Asa si mama cea buna isi pune sufletul pentru copii.Aceasta inima de mama o cere Dumnezeu de la noi. S-o avem fata de toti. Cand afi unul, care chiar de ne-a facut rau, chiar de ne-a suparat, insa cand il vomvedea ca este la necaz, sa sarim sa-l ajutam, ca sa vada el ca noi avemdragoste si nu tinem minte raul pe care ni l-a facut el. Numai asa vom fi fiiai lui Dumnezeu dupa dar.

Folosul desei Spovedanii
Acum sa spunem pe scurt despre cele cinci foloase ale desei spovedanii.
Preabunul Dumnezeu a pus in lume Taina aceasta a Spovedaniei, ca daca n-ar fifost aceasta dupa botez, nimeni nu s-ar putea mantui. Cine reuseste sa faca ospovedanie curata, reuseste sa faca al doilea Botez; dupa cum ati vazut ca zicepreotul la molifta : ” De vreme ce cu al doilea botez te-ai botezat, duparanduiala tainelor crestinesti „.
Taina Marturisirii sau a Spovedaniei, este una din cele sapte Taine si cuprindepatru parti.
Prima parte este durerea inimii pentru pacate. Sa-i para rausi sa planga pentru pacatul prin care a suparat pe Dumnezeu.
A doua este spovedania prin viu grai la duhovnic.
A treia este facerea canonului, prin hotararea in fatapreotului ca-l va face.
A patra parte, cheia Sfintei Spovedanii, este dezlegarea pacatelor,prin punerea mainilor preotului pe capul credinciosului. Acesta, dupacanonul 8 al Sinodului I Ecumenic, se numeste epicleza duhovniciei, adica venireaDuhului Sfant peste capul celui ce s-a marturisit curat. Ca nu se poate incheiataina Sfintei Spovedanii, decat atunci cand a pus preotul mana pe capul celuice se marturiseste, dupa cum arhiereul pune mana pe capul diaconului sau alpreotului, cand il hirotoneste si vine Duhul Sfant prin succesiune apostolica.
Deci, la fel si aici, Duhul Sfant vine prin mana preotului, sa dezlege sufletulcare s-a spovedit.
Dar spovedania, fiind o spalare sau un botez duhovnicesc al sufletului, dupaBotezul cel dintai, este o taina prin care se iarta pacatele omului prindezlegare de la duhovnic si este bine sa se faca cat mai des.
Dumnezeiescul parinte Ioan Gura de Aur zice asa in cartea care se numeste” Putul ” sau ” Fantana ” pe romaneste : ” De este cuputinta, o, crestine, si in fiecare ceas sa te marturisesti la duhovnic „.
De ce? Pentru ca nu este clipa si minut cand nu gresim lui Dumnezeu. Deci,daca gresim in fiecare clipa lui Dumnezeu, este prea de nevoie sa se faca deasaspovedanie, sa spalam sufletul prin marturisire curata cu cainta si canon,pentru ca se innegreste haina sufletului nostru cea curatita la Botez, prin totfelul de pacate, din ceas in ceas si din minut in minut.
In vremea veche a crestinismului patristic, crestinii se marturiseau in fiecarezi la duhovnici. Dar pe vremea aceea se si impartaseau in fiecare zi, cum aratala Fapte : … si erau toti in biserica, cand s-a intemeiatBiserica, si staruiau in invatatura Apostolilor si in impartasire, infrangerea painii si in rugaciune. … iar toti cei ce credeau erau laolalta sitoate le aveau de obste.
Astfel s-a intemeiat prima obste apostolica.
Toate le dadeau Bisericii si pe ei insisi se dadeau lui Hristos. Pe vremeaaceea, dupa terminarea slujbei, si masa se dadea in biserica, mesele agape. Maitarziu s-au scos in pridvorul bisericii si pe urma acasa la crestini, fiindbinecuvantate de Sfintii Apostoli.
Spovedania se facea la inceput in fiecare zi. Mai tarziu oamenii, rarind cuSfanta Impartasanie, au rarit-o si cu Sfanta Spovedanie. Si vedeti acum de-abiase mai spovedesc in cel;e patru posturi. Atata s-a racit credinta si evlavia,mai ales fata de Spovedanie, si chiar de impartasirea cu Preacuratele Taine,care aduc cel mai mare folos si putere de crestere duhovniceasca a sufletelornoastre prin harul Duhului Sfant, care vine peste noi prin aceste Sfinte Taine.
Aici vom vorbi, nu numai despre Spovedanie, ci despre foloasele deseispovedanii.

Foloasele desei spovedanii sunt cinci.
Primul folos al desei spovedanii, este acela ca pacatul nu prinde radaciniin noi si se strica din suflet cuibul satanei.
Diavolul, vazand ca te spovedesti des, te caiesti, te rogi si-l parasti mereu,zice asa : ” Degeaba ma ostenesc cu dansul, ca se duce mereu la preot sise spovedeste, si-l dezleaga, si eu nu castig nimic. Mai bine ma duc la ceicare dorm, care n-au grija de mantuire, care nu se spovedesc cu anii, ca aceianu mi se mai impotrivesc!”.
Cine se spovedeste des, stie ce a gresit, ca tine minte. Daca nu s-a spoveditde cateva zile : ” Mai, ce-am facut ?”. El indata isi aduce aminte,iar daca lasa sa treaca o luna sau doua sau poate si un an, de unde sa tina elminte?
Ca intr-o zi daca s-ar ispiti omul pe sine, stai undeva intr-un unghi de casa,intr-un colt si pandeste-ti gandurile tale numai timp de doua ceasuri, sa veziin cate feluri umbla mintea. Si la cate pacate se duce daca n-o strunesti curugaciunea si cu frica de Dumnezeu. Dar intr-o zi sau doua ? Dar umbland insocietate cu lumea si vorbind cu lumea si vazand si auzind, cat se incarcasufletul nostru pe constiinta in fiecare ceas ?
Deci primul folos al desei spovedanii este acesta. Si sa tineti minte ca prinmarturisire deasa, pacatele nu pot prinde radacini adanci in inima celui ce semarturiseste.
Al doilea folos al desei spovedanii este ca omul tine minte usorgreselile facute de la ultima spovedanie, pe cand cel ce semarturiseste rar, cu anevoie poate sa-si aduca aminte de toate cate a facut.Astfel, multe din pacate raman nespovedite si, prin urmare, neiertate. Pentruaceea diavolul i le aduce aminte in ceasul mortii, dar fara de folos, caci i seleaga limba si nu le mai poate marturisi.
Vai de acela care se duce la marturisire si spune o seama de pacate sio seama nu le spune; sau le spune si pe acelea, dar nu sincer cum le-a facut. Cautacuvinte de acoperire; asa de ici de colo, crede el ca poate minti pe Dumnezeu,ca nu stie Dumnezeu cum s-a facut pacatul si in ce fel ? El crede ca trebuiesa-i spuna duhovnicului cateva pacate si, daca l-a dezlegat, este iertat.
Duhovnicul dezleaga numai ce aude; celelalte pacate ramanlegate, ca acela n-a fost sincer si nicidecum nu reuseste sa se usureze. Deci adoua pricina ca spovedania sa fie buna, trebuie sa fie sincera si curata. Totce tine minte omul sa spuna, ca nu-i spune preotului. Preotul e un om de taranaca si noi. El a primit puterea de a lega si dezlega pacatele, prin lucrareaDuhului Sfant.
Al treilea folos al celui ce se marturiseste des, chiar daca is-ar intampla sa cada in pacat de moarte, indata alearga si se marturiseste si intrain harul lui Dumnezeu, si nu sufera sa aiba pe constiinta greutatea pacatului,fiind deprins a se curati des prin spovedanie.
Al patrulea folos al desei spovedanii este ca pe unul caacesta, il afl amoartea curatit si in harul lui Dumnezeu, avandmare nadejde de mantuire.
Dupa marturia Sfantului Vasile cel Mare, diavolul merge totdeauna la moarteadreptilor si a pacatosilor, cautand sa afle pe om in pacate spre a-i luasufletul.
La cei ce se marturisesc des si curat nu poate afla nimic, deoarece s-aumarturisit luand dezlegare pentru pacate.
Al cincilea folos al desei spovedanii este ca unul ca acesta seopreste si se infraneaza de la pacate, aducandu-si aminte ca dupaputine zile se va marturisi din nou si va primi canon de la duhovnic, acestamustrandu-l pentru cele facute.
Acesta care se spovedeste des, cand isi aduce aminte de rusinea ce-o s-o aibade la duhovnic, de canonul pe care o sa-l primeasca, se opreste de la pacat.Omul are atata putere impotriva pacatului, ca toti diavolii din iad, daca arveni, n-au ce-i face, daca vrea sa nu faca pacatul; caci i-a dat Dumnezeu oputere mare, de la Botez, sa biruiasca ispitele diavolilor.
Daca n-as avea puterea aceasta, n-ar fi iad nici pedeapsa pentru pacat. Voi nuauziti in Psaltire ce spune Duhul Sfant ? Doamne, caci cu armabuneivoiri ne-ai incununat pe noi. Si iarasi spune Solomon : Dumnezeul-a zidit pe om, l-a lasat in mana sfatului sau.
Daca vrea sa faca pacatul, il face, daca nu, nu. Diavolul numai ii da in gand,iar el daca este prost si se amageste, il face. Poti sa spui tu in ziuajudecatii : ” Doamne, diavolul m-a dus la crasma, diavolul m-a dus lamuierea cutare, diavolul m-a dus la furat, diavolul m-a dus la betie, diavolulla avort, la toate ! ” Iar diavolul vas pune atunci : ” Doamne, sa-mi arate martori, ca m-a vazut cand il duceam de mana la crasma, la desfrau sau la avort”!
Apoi va zice omului : ” Vezi ca esti prost ? Eu ti-am dat in gand sa facipacatul. Daca ai fost prost, te-ai dus tu singur ! Nu te-am dus eu de man !Daca m-ai ascultat esti al meu !”.
Deci prin deasa spovedanie se strica cuibul satanei. Ai vazut cocostarcul ?Face cuib pe casa la tine; si-i o pasare foarte fina. Daca i-ai stricat cuibulo data, de doua ori, nu-ti mai vine acolo. Stie ca-i esti dusman. Asa si noi,daca-i stricam cuibul satanei, el nu mai vine repede. Si acesta este un om caretine sufletul curat, ca nu poate suferi pacatele.
Deci al cincilea folos al sfintei spovedanii este indoit. Mai intai ca stricamcuibul satanei din suflet si al doilea ca nu ne gaseste moartea nespovediti.
Cel ce are obicei sa se marturiseasca des, nu lasa rugina pacatului sa seprinda de mintea si inima lui; cine isi pliveste ogorul lui des, simte candincolteste pacatul si indata il smulge din suflet prin spovedanie. Pe acelamoartea nu-l gaseste nepregatit.
Uite, acum um parinte a murit la noi, duhovnicul Natanail. A venit la minevineri, s-a spovedit dupa indreptarul de spovedanie pe care il au duhovnicii,s-a impartasit cu Preacuratele Taine, iar peste cateva zile s-a dus la Domnul,zicand rugaciuni.
Acest suflet, desi s-a dus repede, era pregatit. A fost om intelept. Dar noi cezicem ? ” Lasa ca m-oi spovedi la anul !”. Nu ! Sa nu amanam, ca nustim cand ne cheama Hristos ! Parintele Natanail n-a stiut ca moare. Daringerul Domnului l-a ajutat, fiindca el avea obicei in fiecare saptamana savina la marturisit. Nu a avut cand sa se stranga rautatea, ca au fost dezlegatela spovedanie toate pacatele, pana si cele mai mici.
Sa nu credeti dumneavoastra ca pacatele mici nu sunt grave ! Si pe aceleatrebuie sa le marturisim, ca auzi ce spune Evanghelia : Nimic necuratnu va intra intru imparatia cerurilor.