Praznice Împaratesti cu data neschimbatoare

0
3130
Praznice Împărăteşti cu dată neschimbătoare
Naşterea Domnului
(25 dec./7ianuarie)
dezlegare la toate
Naşterea Domnului se serbează la 25 decembrie/7ianuarie, fiind pregătită de un post de patruzeci de zile (15 noiembrie/28 noiembrie –  24 decembrie/6 ianuarie). Este una dintre cele mai frumoase şi mai aşteptate sărbători ale creştinilor, pentru că ne readuce în faţă venirea în lume a lui Dumnezeu – Fiul ca Om, pentru mântuirea noastră. E praznicul bucuriei, când toată făptura, îngerii şi oamenii cântă cu veselie împreună: „Întocmai la chip cu oamenii venit-ai, de voie luând trup din Fecioara, Doamne, ca să-i curăţeşti pe toţi de veninul şarpelui, aducându-i din porţile iadului la lumina cea de viaţă purtătoare.” „Ce vom aduce Ţie, Hristoase? Că Te-ai arătat pe pământ ca un om, pentru noi. Fiecare din făpturile cele zidite de Tine mulţumire aduceau Ţie: îngerii cântarea, cerurile steaua, magii darurile, păstorii minunea, pământul peştera, pustiul ieslea, iar noi pe Maica Fecioara. Dumnezeule, Cel ce eşti mai înainte de veci, miluieşte-ne pe noi”. „În taină Te-ai născut în peşteră, dar cerul pe Tine tuturor Te-a propovăduit, punând steaua înainte ca o gură, Mântuitorule. Şi a adus Ţie pe magi, care Ţi s-au închinat cu credinţă; împreună cu care mântuieşte-ne pe noi.” (din cântările slujbei de Crăciun).
Şi bogaţii (magii), şi săracii (păstorii), şi îngerii, şi animalele se bucură de Pruncul născut în peştera – staul din oraşul Betleem din Iudeea, în vremea împăratului roman Octavian Augustus şi a regelui Irod cel Mare. Naşterea Domnului, vestită de proroci, a fost însoţită de multe minuni: închinarea la Prunc a păstorilor anunţaţi de îngeri, cântarea îngerilor („Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.” – Luca III, 14), steaua care a luminat calea magilor.
În primele secole creştine, Crăciunul se sărbătorea pe 6 ianuarie, împreună cu Boboteaza, dar din secolul al IV-lea d.Hr. s-au serbat separat. În Ajunul Crăciunului, zi de post aspru, se făceau înainte foarte multe botezuri; tot în Ajun, preoţii merg pe la casele creştinilor cu icoana Naşterii Domnului. Obiceiurile străvechi legate de Crăciun sunt foarte numeroase: Colindele, Steaua, Vicleimul (Irozii), Capra ş.a.

Troparul la Naşterea după Trup a Domnului Iisus Hristos

Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învătat să se închine Tie, Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Tie. … şi al Născătoarei de Dumnezeu Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţa naşte şi pământul peşteră, Celui neapropiat, aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai înainte de veci.


Botezul Domnului
(6 ianuarie /19 ianuarie)
dezlegare la toate.
Botezul Domnului(Boboteaza) – este un praznic ce ne aminteşte de Botezul Mântuitorului în apa Iordanului, de către Sfântul Ioan Botezătorul. Înainteprăznuirea lui începe de pe 2 ianuarie/15 ianuarie, iar odovania este pe 14 ianuarie / 27ianuarie. Evenimentul s-a petrecut când Iisus avea 30 de ani. În momentul în care Hristos a fost botezat cu apă de către Ioan, cerurile s-au deschis şi s-a arătat lumii Sfânta Treime (o voce din cer, a Tatălui, a spus: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit”; Iisus Hristos în apa Iordanului; Duhul Sfânt ca un porumbel). De aceea, praznicul acesta se numeşte şi „Arătarea Domnului nostru Iisus Hristos” (ca Dumnezeu), „Teofania” (arătarea lui Dumnezeu) sau „Epifania” (manifestarea lui Dumnezeu).

Troparul la Botezul Domnului Iisus Hristos

În Iordan botezându-te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat; că glasul Părintelui a marturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, şi Duhul în chip de porumb a adeverit întărirea cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, slavă Ţie.

Întâmpinarea Domnului
(2februarie – 15februarie)
dezlegare la vin, untdelemn şi peşte

Întâmpinarea Domnului nostru Iisus Hristos – la patruzeci de zile de la Naşterea Domnului, pe 2 februarie/15februarie, când Fecioara Maria s-a dus la templul din Ierusalim cu Pruncul, pentru a respecta Legea Veche. Acest praznic are înainteprăznuirea pe 1/14 februarie şi odovania pe 9/22 februarie. La templu, Iisus a fost în-tâmpinat de dreptul Simeon, căruia un înger îi promisese că nu va muri până când nu va ţine în braţe pe Mântuitorul lumii. De bucurie, Simeon a cântat şi s-a rugat Pruncului, cântarea lui fiind şi acum rostită la slujba Vecerniei („Acum slobozeşte…”).

Troparul la Întâmpinarea Domnului Iisus Hristos

Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că din tine au răsărit Soarele dreptăţii Hristos Dumnezeul nostrum, luminând pre cei dintru întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai purtat în braţe pre slobozitorul sufletelor noastre cel ce neai dăruit nouă şi învierea.

 


Buna Vestire
25 martie (7 aprilie)
dezlegare la vin, untdelemn şi peşte

Buna Vestire (sau Blagoveştenia, cum se mai numeşte în popor, cu vechiul termen slavonesc) e o sărbătoare cu dată fixă (25 martie/ 7 aprilie), de la care începe să curgă perioada de 9 luni – până la Craciun – cât Maria L-a purtat în pântece pe Iisus. Fecioara din Nazaret, crescută în Templu până la 15 ani şi apoi dată în tutelă dreptului Iosif (căci părinţii ei muriseră între timp), a fost aleasă de Dumnezeu şi a primit înştiinţare prin Arhanghelul Gavriil: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har! Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei… Şi iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu, şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaânalt se va chema…” (Luca 1, 28-32). Iar Fecioara, cutremurându-se în sufletul ei, s-a smerit voii lui Dumnezeu, zicând: „Iată roaba Domnului! Fie mie dupa cuvântul tău!” (Luca 1, 38). Şi Arhanghelul l-a vestit în vis şi pe Iosif (tutorele şi logodnicul Mariei, care nu se atinsese de ea, ci o avea doar în grijă) de zămislirea şi naşterea cea minunata: „Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt…” (Matei 1, 20).

Troparul Bunei Vestiri gl. al 4-lea

Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Fecioarei se face şi Gavriil harul îl binevesteşte. Pentru aceasta şi noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i cântăm: Bucură-te cea plina de har, Domnul este cu tine !

Condacul Bunei Vestiri, gl. al 8-lea

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi; ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne pe noi din toate nevoile ca să strigăm ţie: Bucură-te, Maică, pururea Feceoară!


Schimbarea la faţă a Domnului
6 (19) august
dezlegare la vin, untdelemn şi peşte

 

Schimbarea la Faţă a Mântuitorului – este înainteprăznuită pe 5/18 august, prăznuită pe 6/19 august şi cu odovania pe 13/26 august. Este o sărbătoare a luminii, pentru că aminteşte de minunea pe care a făcut-o Hristos pe Muntele Tabor, când S-a suit acolo cu Sfinţii Apostoli Petru, Ioan şi Iacob şi S-a schimbat la Faţă înaintea lor, devenind strălucitor ca un soare atât la faţă, cât şi la veşminte.
Această minune s-a făcut înaintea Patimilor lui Hristos, pentru întărirea în credinţă a Apostolilor, ca ei să înţeleagă că Hristos e şi Dumnezeu, nu numai om, şi că El acceptă Răstignirea de bună voie, nu din obligaţie.
Troparul la Schimbarea la Fată a Domnului Iisus Hristos

Schimbatu-Te-ai la fată, în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea; stralucească şi nouă, păcătoşilor, lumina ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Tie.
şi Condacul
În munte, Te-ai schimbat la fată, Hristoase Dumnezeule, şi pe cât au cuprins ucenicii Tăi slava Ta, au înteles că, dacă Te vor vedea răstignit, să cunoască Patima cea de bunăvoie şi lumii să propovăduiască, că Tu eşti cu adevărat raza Tatalui.

 


Adormirea Maicii Domnului
15 (28) august
dezlegare la vin, untdelemn şi peşte

Maica Domnului este cea mai înaltă sfinţenie omenească cunoscută şi cinstită de Sfânta Biserică, iar Adormirea Maicii Domnului este cea mai de seamă dintre sărbătorile ei. Este o sărbătoare pregătită, precum se ştie, printr-un post de două săptămâni. În Sfânta Scriptură, nu aflăm nimic despre moartea Maicii Domnului. În schimb, cântările şi imnele de la Vecernia şi Utrenia sărbătorii ne vestesc adevărata tradiţie a Bisericii în această privinţă:

Când a binevoit Hristos, Dumnezeul nostru, să ia la Sine pe Maica Sa, atunci cu trei zile mai înainte, a făcut-o să cunoască, printr-un înger, mutarea ei de pe pământ la viaţa cea cerească. Deci, înştiinţându-se Născătoarea de Dumnezeu despre aceasta, s-a bucurat, cu bucurie mare, şi s-a suit degrabă în Muntele Măslinilor, ca să se roage.

S-a întors, apoi, acasă şi a pregătit toate cele de îngropare, încredinţând, pe vecine că, mutându-se în ceruri, nu numai pe ele nu le va uita, ci pe toată lumea o va cerceta şi o va ocroti. Şi a împărţit văduvelor sărace veşmintele sale. Şi a luat, apoi, iertăciune de la toţi şi, culcându-se pe pat, a făcut rugăciune pentru întărirea lumii şi pentru vieţuirea în pace. Şi, binecuvântând pe toţi cei de faţă, şi-a dat sufletul în mâinile Fiului şi Dumnezeului ei. Şi multe vindecări s-au împărţit tuturor celor bolnavi, prin binecuvântarea ei.

Şi, s-a făcut, atunci, tunet mare şi au venit de la marginile lumii, ca pe nişte nori, toţi Apostolii lui Hristos, la casa Maicii Domnului din Ierusalim. Şi, începând Petru cântarea cea de îngropare, Apostolii au ridicat patul şi au petrecut, până la mormânt, trupul cel primitor de Dumnezeu. Şi, sosind în satul Ghetsimani şi aşezând în mormânt trupul Maicii Domnului, Apostolii au zăbovit, acolo, încă trei zile, aşteptând pe Apostolul Toma, care din dumnezeiasca rânduială, lipsea.

Şi, sosind, Toma Apostolul era întristat, că nu se învrednicise să vadă, şi el, chipul adormit al Maicii Domnului, ca şi ceilalţi Apostoli. Deci, s-a deschis, cu hotarare de obşte, mormântul, pentru el. Şi, dacă s-a deschis, s-au minunat, că au aflat mormântul fără sfântul ei trup şi era numai giulgiul lăsat, ca mângâiere şi mârturie nemincinoasă a mutării Născătoarei de Dumnezeu, cu trup cu tot, la ceruri.

Pe scurt, după credinţa Sfintei Biserici, la Adormirea Maicii Domunului, trupul ei n-a cunoscut putrezirea, care vine după moarte, nici n-a rămas în mormânt. Maica Domnului, cu trupul schimbat, viu şi proslăvit, a fost mutată, cu trup cu tot la ceruri, ca o pârgă a întregii omeniri. Dar, spre deosebire de Mântuitorul, ea a fost dusă la ceruri de îngeri, nu prin puterea ei, ca Mântuitorul. Şi acolo se roagă de-a pururi pentru noi. Să avem mare încredere în rugăciunea ei, că ea singură poate vorbi lui Dumnezeu, ca o mamă unui fiu al ei. Dumnezeului nostru slavă!


Troparul Adormirii Maicii Domnului gl. 1

Întru Naştere Fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai parasit, de Dumnezeu Născătoare. Sculatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii, şi cu rugăciunile tale, izbaveşti din moarte, sufletele noastre.

Condacul Adormirii Maicii Domnului gl. 2

Pe Născătoarea de Dumnezeu ceea ce este în rugcăiuni şi în folosinţe neadormită, nădejdea cea neschimbată, mormântul şi moartea nu au ţinut-o. Căci ca pe Maica Vieţii, la viaţă a mutat-o Cel ce S-a sălăşluit în pântecele ei cel pururea fecioresc.

ACATISTUL ADORMIRII MAICII DOMNULUI


Naşterea Maicii Domnului
8 (21) septembrie
dezlegare la vin, untdelemn şi peşte

Trebuie să ştim fraţilor, că afară de cununa Duminicilor de peste an şi afară de cununa sărbătorilor Domnului Hristos, anul duhovnicesc mai cuprinde şi cununa sărbătorilor Sfinţilor. Cea dintâi mare sărbătoare din cununa Sfinţilor de peste an este sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, prăznuită la 8/21 septembrie. Se şi cuvenea, de altfel, să întâlnim sfinţenia Maicii Domnului din cele dintâi zile ale anului nou bisericesc, Maica Domnului fiind sfinţenia omenească cea mai înaltă, cunoscută şi cinstită în Biserică.

Este drept, ştirile Bisericii privind sărbătoarea de astăzi nu se întemeiază pe Scriptura canonică, ci în întregime numai pe Tradiţia Bisericii, dar pentru acesta, ea nu este mai puţin îndreptăţită. Astfel, din Tradiţie ştim că părinţii Maicii Domnului erau Drepţii Ioachim şi Ana; tot din Tradiţie ştim că erau sterpi şi că erau în vârstă. În sfârşit, din Tradiţie, de asemenea, aflăm că ei doreau totuşi, aprig, un copil şi că Maica Domnului a fost rodul rugăciunilor, lacrimilor şi frângerilor inimii părinţilor ei, un rod al îndurării lui Dumnezeu, un copil dorit, cerut şi dobândit prin rugăciune. Un copil cu o chemare dumnezeiască pe umeri: chemarea de a fi mama care a dat trup de om lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Şi aşa a venit pe lume aceea ce a fost, este şi va fi, fiica Părintelui Ceresc, Mama Fiului şi mireasa Duhului Sfânt, Împărăteasa tuturor Sfinţilor, sprijinitoarea păcătoşilor, atotputernica ajutătoare şi rugătoare pentru toţi oamenii, Maica îndumnezeirii şi mântuirii noastre a tuturora, mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită decât Serafimii, căreia, rugându-ne, îi zicem: „Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin”.

Troparul la Nasterea Maicii Domnului

Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru şi dezlegând blestemul, a dat binecuvântare şi stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţă veşnica.

şi Condacul

Ioachim şi Ana din defăimarea nenaşterii de fii, şi Adam şi Eva din stricăciunea morţii s-au izbăvit, Preacurată, prin sfânta naşterea ta. Aceasta o prăznuieşte şi poporul tău, de vina greşelilor izbăvindu-se când striga către tine: Cea stearpă naşte pe Născătoarea de Dumnezeu şi hrănitoarea Vieţii noastre.

ACATISTUL NAŞTERII MAICII DOMNULUI


Înălţarea Sfintei Cruci
14 (27) septembrie
dezlegare la vin, untdelemn şi peşte
Această zi se prăznuieşte cu post chiar în zi de duminică de ar cădea
Tot între sărbătorile împărăteşti (cu dată fixă) se numără de obicei şi înălţarea Sfintei Cruci, la 14/27 septembrie. Înălţarea Sfintei Cruci este cea mai veche şi mai importantă dintre sărbătorile ortodoxe închinate cinstirii Sfintei Cruci. În această zi sărbătorim de fapt amintirea a două evenimente deosebite din istoria lemnului Sfintei Cruci:
– Aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul şi înălţarea ei solemnă în faţa poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie din anul 335;

– Aducerea sau întoarcerea Sfintei Cruci de la perşii păgâni, la anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în biserica Sfântului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.

Troparul la Înălţarea Cinstitei Cruci
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţa binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.
şi Condacul

Cel ce Te-ai înalţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pe credinciosul nostru popor, dăruindu-i lui biruinţa asupra potrivnicilor, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.

ACATISTUL SFINTEI CRUCI

 


Intrarea în Biserică a Maicii Domnului
(21 noiembrie / 4 decembrie)
dezlegare la vin, untdelemn şi peşte

Intrarea în Templul legii a Doamnei de Dumnezeu Născătoarei a pricinuit ortodocşilor creştini praznic minunat şi a toată lumea. Fiindcă s-a făcut aceasta într-nu chip minunat şi este înainte-mergătoare a marii şi minunatei taine a întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, care avea a se face în lume prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu. Deci praznicul Intrării s-a început din pricina aceasta: Ana cea pururea pomenită, fiindcă mai toată viaţa a petrecut-o stearpă fără sa nască prunc, ruga împreună cu bărbatul sau Ioachim pe Stăpânul firii, ca să le dăruiască lor prunc, şi făgăduindu-se că, dacă vor câştiga dorirea, îndată vor afierosi lui Dumnezeu pe pruncul cel născut. Şi aşa a născut pe ceea ce s-a făcut pricina mântuirii neamului omenesc, pe împăcătoarea şi împrietenitoarea lui Dumnezeu cu oamenii, pe pricina înnoirii de a doua oara a lui Adam cel căzut şi a sculării şi a îndumnezeirii lui, pe Preasfânta Stăpâna de Dumnezeu Născătoare Maria.

Când a fost de trei ani, au luat-o părinţii ei şi au adus-o pe ea în ziua de astăzi în Templu. Şi plinindu-şi făgăduinţa au afierosit pe fiica lor lui Dumnezeu celui ce le-a dăruit-o; şi au dat-o pe ea preoţilor şi mai ales lui Zaharia, arhiereului celui de atunci. Acesta luând-o pe ea, a adus-o în cele mai dinăuntru ale Templului, unde numai singur arhiereul o dată pe an intră. Şi aceasta a făcut-o după voinţa lui Dumnezeu Celui ce după puţin avea a Se naşte dintr-însa spre îndreptarea şi mântuirea lumii. Deci acolo a rămas Fecioară doisprezece ani, cu rară cuviinţă, hrănindu-se cu hrană cerească de către Arhanghelul Gavriil. Învrednicindu-se şi dumnezeieştii arătări, până ce s-a apropiat vremea dumnezeieştii Bunei Vestiri şi a descoperirilor celor cereşti şi mai presus de fire care i s-au arătat ei. Că a binevoit Dumnezeu a Se întrupa dintr-însa pentru iubirea de oameni, ca să înnoiască de a doua oară lumea cea stricată prin păcat. Atunci Născătoarea de Dumnezeu, ieşind din Sfintele Sfinţelor, a fost dată lui Iosif logodnicului, ca acela să-i fie păzitor şi martor al fecioriei ei şi ca să slujească, atât la naşterea ei cea mai presus de fire, cât şi la fuga ei cea în Egipt şi la întoarcerea cea de acolo în pamântul lui Israel.
Tropar (Glasul 4)

Astăzi înainte însemnarea buneivoinţe a lui Dumnezeu, şi propovăduirea mântuirii oamenilor. În biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arăta, şi pe Hristos, tuturor mai’nainte îl vesteşte. Acesteia şi noi cu glas mare să-i strigăm: Bucură-Te, Plinirea rânduielii Ziditorului.

Condac (Glasul 4)

Preacurată Biserică a Mântuitorului; cămara cea de mult preţ şi Fecioară; sfinţită vistierie a slavei lui Dumnezeu, astăzi se aduce în casa Domnului. Împreună aducând darul Duhului lui Dumnezeu, pe care o laudă îngerii lui Dumnezeu: „aceasta este cortul cel ceresc.”

ACATISTUL INTRĂRII ÎN BISERICĂ A MAICII DOMNULUI