Cine sunt aşa zişii „Iluminaţi”?

0
1157

Cine sunt aşa zişii „Iluminaţi”?

La 1 mai 1776, în Bavaria, un doctor în teologie – Adam Weishaupt – a fondat societatea “Vechii Căutatori de Lumină din Bavaria”, care va deveni în scurt timp cunoscută sub denumirea de “Ordo Illuminaţi” (Ordinul Iluminaţilor). Weishaupt a susţinut că numele provenea din scrierile mai vechi şi însemnă “cei care deţin Lumina”. Weishaupt urmărea printre altele cu acest ordin:
1) Abolirea monarhiei şi a oricarei puteri ordonate;
2) Abolirea proprietaţii private;
3) Abolirea moştenitorilor;
4) Abolirea patriotismului;
5) Abolirea familiei (a casniciei şi instruirea în comun a copiilor);
6) Abolirea tuturor religiilor.

Fireste că un asemenea program, atât de radical, a atras imediat atenţia autoritaţilor din Bavaria, care au reacţionat înca din 1784, interzicând ordinul şi condamnându-i la moarte pe membrii lor. Acesta nu numai că a supravieţuit haituielilor, dar a continuat să se extindă în lume. Astfel, de la cinci membri, cât avea iniţial “Ordo Illuminaţi”, curând Ordinul numără 300 de membri, din toate straturile sociale şi profesionale: aristocraţi, studenţi, comercianţi, doctori, avocaţi, judecători, ofiţeri, profesori, funcţionari publici, bancheri, ba chiar miniştri. Printre cele mai notabile personalitaţi ale timpului care deveniseră, în secret, membri ai “Ordinului Iluminaţilor” se numarau ducele de Orleans, contele Klemens Von Metternich, Ecaterina a II-a a Rusiei, Johann Gottfried von Herder (filosof), contele Gabriel de Mirabeau (cu un rol esenţial în Revoluţia franceză de la 1789), ducele Ferdinand de Brunswick, Johann Wolfgang von Goethe (marele poet), Christian al VII-lea al Danemarcei, Gustav al III-lea al Suediei etc. In 1783, numărul membrilor “Ordo Illuminaţi” atingea 600, iar peste un an acest număr depasea 3000 de membri.
În 1786, “Iluminaţii” îşi constituisera filiale secrete ale ordinului în numeroase state europene: Germania, Austria, Ungaria, Anglia, Scoţia, Polonia, Franţa, Belgia, Elveţia, Italia, Olanda, Spania, Suedia, Transilvania, Rusia şi Irlanda. La aceeaşi dată, “Ordo Illuminaţi” se infiltrase în America (în 1785, la New York funcţiona societatea secretă “Colombia”, care le aparţinea), precum şi în Africa. Primul profet al “Ordinului”, cel care întocmise o doctrină de la care mai târziu s-au inspirat alte societăţi secrete influenţe – “Carbonarii” lui Giuseppe Mazzini, “Liga Drepţilor” lui Karl Marx sau “Decembriştii” lui Cernâşevski – a fost Adam Weishaupt, din acest punct de vedere poate cel mai influent om al secolului XIX. Doctrina lui, Novus Ordo Seclorum, a supravieţuit veacului şi a schimbat lumea în secolul XX.

Adam Weishaupt, întemeietorul Iluminaţilor
Liderul “Iluminaţilor”, Adam Weishaupt, s-a născut pe 6 februarie 1748, ca fiu al unui rabin. Când tatăl său a murit, în 1753 – la vârsta de doar cinci ani -, Weishaupt a fost luat şi convertit la catolicism de baronul Johann Adam Ickstatt, care a încercat sa-l îndrume pe baiat spre “Ordinul Iezuiţilor”. Din 1742, Ickstatt fusese însarcinat de iezuiţi cu organizarea unei universităţi în Bavaria. Până în 1773, baronul va rămâne protectorul tânărului Weishaupt şi mentorul său spiritual. În biblioteca baronului Ickstatt, adolescentul Adam Weishaupt i-a descoperit pe filosofii francezi, fiind mult influenţat de Voltaire (1694-1778), cel care îi scria Regelui Frederick al II-lea al Prusiei următoarele pe tema eliminării influenţei religioase din societate: “În sfârsit, când întregul corp al Bisericii Creştine va fi slabit suficient, iar credinţa va fi suficient de puternică, ultima lovitură va fi dată creştinismului chiar de persecuţiile la care va recurge pentru a se menţine. Un regim de teroare se va instaura atunci pe Pământ şi va continua, până când orice om îşi va pierde dorinţa de a mai adera la “creştinism”. Asemenea texte se pare că l-au influenţat pe tânărul Weishaupt. Se crede că ideea distrugerii Bisericii Catolice a fost preluată de el din cărţile de filosofie ale lui Voltaire. După absolvirea “Universităţii Iezuite” din Ingolştadt (1768), Adam Weishaupt funcţionează patru ani ca preparator universitar, apoi devine asistent-instructor chiar la universitatea iezuită pe care o absolvise.

Rothschild, omul din umbră din spatele lui Weishaupt
În 1769, bancherul Mayer Amschel Bauer (cunoscut sub numele Rothschild) îl însărcinează pe Adam Weishaupt cu constituirea unei societaţi secrete, care să rămână la dispoziţia sa şi a planurilor sale politice. Ascensiunea lui Weishautt la Universitatea de teologie din Ingolstadt continuă: în 1772 devine profesor de drept civil, iar din 1773 este profesor de drept canonic. Tot în 1773 se însoară, împotriva sfaturilor lui Ickstadt, care îl reneagă. Doi ani mai târziu, în 1775, devine decan al Universitaţii iezuite din Ingolştadt. Foarte repede concepţiile liberale ale lui Weishaupt au întrat însă în conflict cu gândirea iezuiţilor, care plănuiesc să-l “debarce”. La doar 27 de ani, decan al Universitaţii din Ingolştadt, doctor în teologie, Adam Weishaupt este şi un iniţiat. Studiase doctrinele anti-creştine ale maniheiştilor, care îl întrodusesera pe Weishaupt în astrologie, în magie şi în medicina oculta. Un anume “negustor Kolmer” din Iutlanda (teritoriu la graniţă Germaniei cu Danemarca) îl iniţiase în practicile magice egiptene înca din 1771. Weishaupt studiase, în acelasi timp, puterea misterelor eleusine şi ale cultului secret al pitagoreicilor. (Pitagora, filosof din secolul al 6-lea î.H., consideră că oamenii trebuie să îşi unească averile şi să trăiască în comun, o idee preluată de “Liga Drepţilor”, apoi, de “Liga Comuniştilor”). El se mai initiase în învăţăturile esenienilor, iar în biblioteca sa se găseau carţi, precum “Cabala” sau “Misterele lui Solomon”.
Cercetase diferite scrieri iezuite, în căutarea unui nou tip de societate secretă, cu organizarea căreia fusese însărcinat (şi finanţat) de bancherul Meyer Amschel Bauer. Plănuia să aducă în această societate secretă oameni cu calităţi şi talente deosebite în domeniile lor sau care se bucurau de o mare influenţă. Dupa părerea lui Weishaupt, iezuiţii constituiau – ca ordin – o structură prea “deschisă”. Mai întâi, Adam Weishaupt – cu sprijinul lui Meyer Amschell Bauer “Rothschild” – a unit mai multe grupuri oculte într-o societate secretă numită “Răsăritul”, care s-a păstrat până în zilele noastre. Timp de cinci ani, el a lucrat la un plan care sa-i aducă în jurul său pe cei hotărâţi să lupte cu opresiunea religioasă şi cu sistemul social. Încerca şi spera să înlocuiască creştinismul cu o “religie a raţiunii”. Ideea iniţială s-a materializat în “Şcoala Înţelepciunii”, al carei ţel era “să facă rasa umană mai bună, ca să devină o mare familie fericită”.
“Şcoala Înţelepciunii” pleda pentru “perfecţionism” – au fost numiţi şi “Perfectibilii”, dar era lipsită de aerul de mister şi de intrigă, pe care urmărea să-l dea Adam Weishaupt societăţii sale secrete. În 1774, Weishaupt a scris un articol programatic, “Sidonii Apollinarus Fragment”, care trebuia să pregătească opinia publică pentru “doctrina raţiunii”. În acest articol, el scrie: “Principii şi naţiunile vor dispărea fără violentă de pe faţa Pământului. Rasa umană va deveni o singură familie, iar lumea va aparţine oamenilor raţionali”. Între timp, sfătuit de Bauer (”Rothschild”), dr. Weishaupt îşi abandonează postul şi întreaga situaţie de la Universitatea din Ingolştadt şi se pregăteşte să lanseze în secret organizaţia “Iluminaţilor” (adică purtători de lumină sau raţiune).

1 mai, data naşterii sectei Iluminaţilor
La 1 mai 1776, sub conducerea familiei Rotschild, cu sprijinul altor familii de evrei germani bogaţi – Wessely, Moses, Mendelsson – şi a unor bancheri (Itzig, Friedlander) -, Weishaupt fondează în secret societatea “Vechii căutători de lumină din Bavaria”, care va deveni mai cunoscută sub denumirea “Ordinul Iluminaţilor”. Weishaupt a susţinut că numele provenea din vechi scrieri şi însemna “cei care deţin Lumina”. Se referea, asadar, la persoanele “iluminate”, spiritual şi intelectual.
Să remarcăm, în treacăt, că sărbătorirea zilei de 1 Mai de către toate statele foste comuniste, ca şi de către forţele de stânga din lumea întreagă celebrează, de fapt, înfiinţarea “Ordinului Iluminaţilor” din 1776, de către Adam Weishaupt şi Rothschild, deşi semnificaţia ocultă a evenimentului a fost în permanenţă ascunsă.

Atitudinea creştinismului fată de iluminaţi
O tendinţă constantă au manifestat iluminaţii în încercarea lor de a penetra în marile biserici creştine prin impunerea unor înalţi prelaţi iluminaţi. Atitudinea Bisericii faţă de iluminaţi nu s-a schimbat. Declaraţia asupra iluminaţilor spune clar: “S-a pus problema dacă nu cumva judecata Bisericii s-a modificat în privinţa iluminaţilor. Judecata negativă a Bisericii este neschimbată în privinţa societaţii iluminaţilor, deoarece principiile lor au fost totdeauna considerate incompatibile cu doctrina Bisericii. Credincioşii care apar în societatea iluminaţilor se află într-o stare gravă de păcat”. Mişcarea ecumenică contemporană nu este străina de iluminaţi. După N. Homuth, întreg protestantismul şi neoprotestantismul actual, descompuse din punct de vedere eclesiastic, se află în mrejele iluminaţilor şi francmasoneriei.

Prot. Victor Mihalachi