Numai paine îti cer, o haina si o mica mangaiere în saracie

0
266
Numai pâine îţi cer, o haină şi o mică mângâiere în sărăcie
Dumnezeu a dat pentru tine chiar şi pe Fiul Său, iar tu nu dai nici măcar pâinea zilnică Celui predat pentru tine, Celui jertfit pentru tine. Tatăl nu L-a cruţat pentru tine, iar tu Îl treci cu vederea topit de foame, deşi tu consumi din ale Lui, şi dacă dai săracilor milostenie, din ale Sale dai, şi pentru tine dai. Ce ar putea fi mai rău ca această nelegiuire? A fost predat pentru tine, S-a jertfit pentru tine, colindă drumurile flămând pentru tine, şi tu dacă-I dai pâinea zilnică, din ale Sale dai şi singur te foloseşti. Şi totuşi nici aşa nu-I dai! Oare nu sunt mai nesimţitori decât pietrele cei ce, deşi sunt mişcaţi de atâtea fapte măreţe, totuşi stăruie încă într-o asemenea învârtoşare? El nu S-a mulţumit numai cu moartea şi cu crucea, ci a primit de a fi şi sărac, străin, pribeag şi gol, de a cădea şi în închisoare, de a suferi şi boala, ca măcar aşa să te poată atrage. „Dacă nu-Mi răsplăteşti – zice – ca unuia ce am pătimit pentru tine, cel puţin miluieşte-Mă pentru sărăcia în care Mă găsesc. Dacă nu voieşti a Mă milui pentru sărăcie, cel puţin îndură-te pentru boala în care Mă aflu şi te osteneşte, pentru că Mă găsesc în închisoare. Dacă însă nimic din toate acestea nu te poate face iubitor de oameni, cel puţin pleacă-te la uşurinţa cererii Mele, că nimic nu-ţi cer de preţ mare, ci numai pâine, acoperământ şi mângâiere de cuvinte.
Dar dacă şi după aceasta rămâi surd, cel puţin fă-te mai bun, pentru împărăţia cerurilor şi pentru răsplăţile pe care le-am făgăduit. Poate că nimic din acelea nu te mişcă? Cel puţin atunci pleacă-te naturii lucrurilor când Mă vezi gol şi adu-ţi aminte de acea goliciune prin care M-am golit pe cruce pentru tine; dar dacă nici pentru aceea nu voieşti, cel puţin pentru aceasta, prin care sunt gol în persoana săracilor. Am fost legat atunci pentru tine, sunt şi acum legat tot pentru tine, ca astfel, fie de acolo, fie de aici, să progresezi şi să voieşti a face vreo milostenie. Am fost flămând pentru tine, şi iarăşi sunt flămând tot pentru tine; am însetat fiind spânzurat pe cruce, sunt şi acum însetat prin săraci, ca astfel, fie de acolo, fie de aici, să te pot atrage către Mine şi să te fac iubitor de oameni pentru mântuirea ta. De aceea, deşi tu îmi datorezi răsplată pentru miile de binefaceri ce ai primit de la Mine, acum nu-ţi cer ca şi cum ai fi dator, ci te încununez ca pe un binefăcător şi-ţi hărăzesc împărăţia cerurilor în schimbul acestor fapte mici. Nu-ţi spun: dezleagă-Mi sărăcia sau dăruieşte-Mi bogăţia ta, deşi am sărăcit pentru tine; ci numai pâine îţi cer, şi haină, şi o mică mângâiere în sărăcie.
Dacă sunt în închisoare, nu te silesc de a-Mi dezlega legăturile sau să Mă scoţi de acolo, ci un singur lucru îţi cer, acela de a Mă vedea legat, pentru tine; şi atunci Eu am primit chiar de ajuns, şi chiar şi numai pentru acest fapt Eu îţi hărăzesc cerul. Deşi Eu te-am dezlegat de legăturile cele mai îngrozitoare, totuşi îmi e de ajuns numai aceasta, de a Mă vedea legat pentru tine. Pot să te încununez şi fără de acestea, voiesc însă a-ţi fi dator, ca astfel cununa să-ţi aducă oarecare curaj.
De aceea, deşi Eu pot a Mă hrăni singur, totuşi colind drumurile, cerând de pomană şi stând înaintea uşilor tale cu mâna întinsă. Doresc a fi hrănit de tine; te iubesc foarte mult şi de aceea doresc a sta la masa ta, după obiceiul celor ce iubesc; şi Mă mândresc că prin aceasta, ba încă în faţa întregii lumi şi în auzul tuturor, te proclam cu glas tare şi mă arăt pe Mine Însumi drept trofeu al tău”.
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani)