Puterea banului

0
222
Puterea banului
Un pustnic a intrat într-o peşteră să se adăpostească de ploaie şi acolo a găsit o comoară. A ieşit peste măsură de speriat din peşteră strigând:
– Am văzut moartea! Am văzut moartea!
Afară s-a ciocnit cu trei bandiţi, care privind în jur l-au întrebat:
– Moşule, unde este moartea? Pustnicul i-a dus în peşteră şi le-a arătat tezaurul, descoperit din întâmplare. La vederea aurului, cei trei bandiţi şi-au simţit inima tresăltând de bucurie şi vicleni i-au spus:
– Ai dreptate, moşule, pleacă, pleacă departe de aici…
După plecarea bătrânului, hoţii au rămas lângă aur, care era foarte mult, întrebându-se, cum să-l care din vârful muntelui. Până la urmă au hotărât ca unul să meargă să aducă provizii şi căruţe, iar ceilalţi doi să rămână de pază.
Cel care a coborât în târg, după provizii, se gândea: ,,În târg voi bea şi voi mânca pe săturate, voi petrece… apoi voi cumpăra provizii, pe care le voi otrăvi şi astfel voi rămâne singurul stăpân al comorii”.
Cei doi tâlhari rămaşi de pază gândeau fiecare în sinea lui: ,,O jumătate din comoară este mai mare decât o treime. La întoarcere, îl vom ucide pe cel plecat în târg şi vom împărţi comoara pe dindouă”. Şi aşa au făcut. L-au omorât pe tovarăşul venit din târg cu provizii şi căruţe, au mâncat hrana otrăvită şi astfel au murit cu toţii…
Cu toţii avem nevoie de bani, dar pentru cel obsedat de câştigul bănesc, pentru omul lipsit de scrupule, pentru cel care uită că banul este un mijloc şi nu un scop, pentru lacomi şi egoişti, banul înseamnă moarte.
www.popasduhovnicesc.ro