Acolo unde se îngemănează cerul cu pământul

0
368
Acolo unde se îngemănează cerul cu pământul
Doi călugări citiseră într-o veche carte din biblioteca mănăstirii că undeva, la capătul pământului, există un loc unde cerul se îngemănează cu pământul. Se hotărâră să plece în căutarea acelui loc şi îşi făgăduiră să nu se întoarcă înapoi până ce nu aveau să-l găsească. Străbătură lumea întreagă, înfruntară nenumărate primejdii şi, mai ales, acceptară toate grelele sacrificii pe care le implică un pelerinaj în cele patru colţuri ale lumii. Nu fură scutiţi nici de diversele ispite care pot împiedica pe oricine să-şi atingă ţinta. Dar izbutiră să depăşească toate încercările.
Ştiau ei că în acel loc aveau să găsească o poartă la care era de ajuns să bată şi aveau să se pomenească faţă în faţă cu Dumnezeu. Găsiră acea poartă.
Fără a mai pregeta, cu inima cât un purice, bătură.
Încetişor, poarta se deschise. Tremurând din tot trupul, cei doi călugări ai noştri intrară şi… se pomeniră în chiliuţa lor din mănăstire.
***
Într-o bună zi, pe când avea nişte oaspeţi învăţaţi, Rabinul Mendel di Kozk îi uimi întrebându-i pe neaşteptate:
– Unde sălăşluieşte Dumnezeu?
Aceia îl luară în râs:
– Dar ce te-a apucat? Oare nu e şi lumea întreagă plină de mărirea Sa?
Rabinul nostru dădu el însuşi răspunsul aşteptat.
– Dumnezeu locuieşte acolo unde îl lasă omul să sălăşluiască.
Iată esenţialul: să-l lăsăm pe Dumnezeu să sălăşluiască în noi. Dar nu-l putem lăsa să locuiască în noi dacă noi înşine nu suntem prezenţi, prezenţi cu adevărat, daca noi înşine nu trăim, dacă nu trăim cu adevărat.
„Iată, Eu stau la uşă şi bat…” spune Dumnezeu în Scriptură.
Oare noi îi vom deschide astăzi uşa noastră?
www.lumeaingerilor.ro