Primele 100 de zile ale Patriarhului Kiril

0
235
Primele 100 de zile ale Patriarhului Kiril
Întâmpinarea tineretului, lupta cu lupii in piele de oaie, înflorirea Bisericii şi extinderea acesteia…Patriarhul Kirill a fost instalat în funcţie, pe 1 februarie 2009. Primele 100 de zile au fost marcate de inovaţie, nu numai în termeni de stil ci şi de substanţă – ca odinioară Papa Ioan Paul al II-lea, în Biserica Romano-Catolică.
„Astăzi, Biserica şi Societatea sunt, de fapt, unul şi acelaşi lucru”, avea să spună un purtător de cuvânt al lui Kirill.
„Credincioşii noştri merg la discotecă, la concerte de rock şi, dacă avem posibilitatea să dăm o tentă bisericească unor astfel de întâlniri, ale tineretului, dacă tinerii se bucură să audă câteva cuvinte din partea unui preot (cu aceste ocazii), atunci de ce oare nu ar trebui ca acesta să meargă acolo şi să le spună”?
Pe 8 martie, în Moscova, Kirill a vorbit despre tipul de spiritualitate pe care îl va aduce prin sarcina sa pastorală.
Acesta a avertizat într-o duminică, în timpul unei predici, că nu are deloc încredere în credincioşii ortodocşi radicali, care susţin că luptă pentru „puritatea credinţei”, şi al căror motto este „Ortodoxie sau moarte!”.
„Când vom întâlni un om care pretinde că luptă pentru puritatea Ortodoxiei, dar ochii lui sunt luminaţi de focul furiei… cand vom găsi pe cineva care este gata să fisureze temelia vieţii bisericeşti, pentru a apăra Ortodoxia… atunci, acesta este primul indiciu că avem de-a face cu un lup în piele de oaie”, a spus el.
Pe 17 martie, în timpul unei slujbe oficiate la Mânăstirea Danilovskii, marcată de întoarcerea clopotelor bisericii, care s-au aflat timp de 80 de ani, la Universitatea Harvard, în păstrare, Kirill a precizat Ambasadorului Statelor Unite în Rusia, John Beyrle, că aceste clopote au fost un simbol al îmbunătăţirii relaţiilor dintre cele două ţări.
La 1 aprilie, Patriarhul Kirill s-a întâlnit cu Putin şi i-a specificat scopul urmărit: acela de a face ca bisericile, care au fost deschise în timpul conducerii lui Alexei al II-lea, să înflorească. În acest fel, Kirill speră să aducă beneficii societatii rusesti, din promovarea valorilor creştine.
La 9 aprilie, Kirill s-a întâlnit cu prim-ministrul ucrainean Iulia Timoşenko, la Moscova. Aici a subliniat necesitatea aprofundării relaţiilor dintre ruşi şi ucraineni, numind aceste două popoare: o „aceeaşi naţiune”.
Patriarhul Kirill s-a dovedit a fi un capabil administrator. A adunat în jurul lui o echipă de oameni bine pregătiţi şi capabili, tineri atat clerici cat şi laici, care să-l ajute să pună în aplicare viziunile sale asupra bisericii şi a naţiunii. Echipa patriarhului Kirill îl include şi pe Arhiepiscopul Hilarion Alfeiev, 42 de ani, care a ocupat fostul post al lui Kirill, ca şef al departamentului de relaţii externe al Patriarhiei de la Moscova.
Astăzi, el este, fără îndoială, unul dintre cei mai influenţi oameni din Rusia. Când a fost întronizat ca patriarh – sucesor al lui Alexei al II-lea, întru Hristos – la Catedrala Hristos Mântuitorul, biserica a fost plină de oameni de vază ai mai multor ţări şi lideri politici. Prima persoană împărtăşită de acesta, a fost prima doamnă din Stat, Svetlana Medvedeva.
Mai mult decât atât, Kirill are o viziune pe deplin europeană, sfera ei de aplicare depăşind graniţele ţării. Păstoreşte acum o biserică ce are aproximativ 140 de milioane de adepţi, depăşind de departe biserica anglicană, fiind intrecut doar de Biserica romano-catolică. Cu un procentaj însemnat, de credincioşi ortodocşi care trăiesc în afara Rusiei, reuşeşte ca Biserica sa să ajungă, cu adevărat, globală.
Dar statisticile sunt mai puţin importante decât suferinţa şi credinţa. Biserica Ortodoxă Rusă a suferit foarte mult sub regulile sovietice. Acum ieşim de sub ruinele rămase în urma colapsului Uniunii Sovietice, cu 17 ani în urmă, pentru a ne asuma un mai mare rol în Rusia post-sovietică.
În ciuda enormelor provocări cu care se confruntă Biserica Ortodoxă, acum este timpul făgăduinţei şi al speranţei pentru această ţară, devenită extrem de secularizată. Kirill, evident, speră că acesta va fi un „timp ortodox” al Bisericii de pretutindeni şi din Rusia.
Unul dintre cele mai importante obiective ale Papei Ioan Paul al II-lea a fost acela de de a pune capăt flagelului comunismului ateu iar Papa Benedict XVI încă speră cu pasiune să vadă restaurarea unei Biserici unite. Chiar daca Chiril nu a vorbit în termenii unificării, el a contribuit la îmbunătăţirea legăturilor cu Roma. Acest lucru explică numeroasele gesturi de întâmpinare şi de apreciere ale Papei Benedict, la adresa Patriarhului Chiril, încă din momentul alegerii acestuia, pe 27 ianuarie.
Astel, după analiza primelor 100 de zile ale Patriarhului Kiril, devine clar că acesta şi Biserica Ortodoxă joacă un rol tot mai important în viaţa rusă şi, probabil, aceasta va ajunge să se extindă în Europa şi în restul lumii.
www.lacaşuriortodoxe.com