Frumuseţea femeilor

0
431
Frumuseţea femeilor
Cel ce vrea să ia femeie după lege, trebuie întîi să citească pravilele, pe care le-a scris Pavel Apostolul pentru care să afle ce i se cade să facă. Căci când se va întâmpla ca femeia ce o va lua să fie rea, ocărâtoare şi beţivă şi de fără minte şi alte răutăţi să aibă şi numai o răutate din acestea de va avea, mai vârtos prea desfrânată să fie, trebuieşte să o despuiaţi şi să iei alta, că vei avea multă cheltuilă şi nevoi, drept aceia în tot chipul fă să iei femeie bună, smerită şi înţeleaptă şi ascultătoare că de vei vrea că să cumperi casă bună sau robi, mai mult cauţi la cei care îi vind şi cercetezi pe cei ce i-a avut mai înainte şi apoi cauţi de sănătatea robilor şi de bărbăţia şi de voia sufletului lor.
Cade-se mai mult să faci cercetare pentru femeie, că de vei lua casă rea poţi să o dai înapoi. Şi iar de va lua cineva femeie săracă, este puţină răutate, iar de va lua bogată este mare şi îndoită răutate, că una face stricăciune vieţii, iar alta aduce pe bărbat la supunere şi nevoinţă.
Şi alţii care păzesc curvele nu numai în cealaltă lume se muncesc, ci şi aici cu rea răutate au pierit. Multe meşteşuguri diavoleşti au răbdatat de la femeile cele rele, că acelea, multora le-au făcut farmece, şi pe ibovnicii lor pe unii i-au înebunit, pe alţii i-au omorât.
Şi tu omule de nu te temi de Dumnezeu, nici de munca dracilor, măcar de farmecele diavolilor teme-te. Căci când te vei vedea pe tine că te-au făcut pustiu de ajutorul lui Dumnezeu, pentru desfrânări, şi despuindu-te (lipsindu-te) de ajutorul şi de darul cel de sus, atunci cu multă netemere te ia desfrânata, şi cheamă pe draci să-ţi scrie baiere şi te lipseşte de mântuirea ta, şi te face de râs şi de batjocoră în toată cetatea.
De vrei să ai puţină mângîiere la sufletul tău nu merge la zbor şi la jocuri, ci mergi la râuri şi la bălţi, la grădini şi la livezi şi la pometuri de ascultă pe greierii care cântă toată ziua. Treci la bisericile Sf. Mucenici care dau sănătatea sufletului şi a trupului şi nu la alte stricăciuni. Ai robi, ai femeie, ai copii? Ce este împotriva bucuriei şi veseliei acesteia? Ai casă, ai gloată, ai prieteni, acestea sunt veselitoare şi câştigul mântuitor şi fericit.
Ce este altceva mai dulce şi mai fericit în toată lumea ca prietenii buni şi iubiţi? Şi ce este iarăşi ca însoţitoarea tihnită şi înţeleaptă şi ascultătoare?
De când vezi femeie frumoasă şi adaugi pofta ta mai mult decât a ei, socoteşte că pământ este şi cenuşă, şi se va potoli tulburarea poftei, sau pune în gândul tău cum va schimba frumuseţea ei bătrâneţile sau boala şi vei vedea cum i se adâncesc ochii, cum i se zbârcesc feţele obrazului şi toată se strică floarea aceea a frumuseţii şi a tinereţii.
Lut lauzi şi cenuşă şi ţărână, care nu este altceva fără numai mormânt văruit, frumuseţea trupului. Şi de ai vedea cele dinlăuntru trupului este plin de necurăţii şi de putoare multă. Şi de multe ori şi înfăţişarea frumoasă murind şi după o zi s-a aflat groapa ei plină de viermi şi împuţiciune multă.
Vezi omule ce frumuseţe râvneşti şi săruţi? Drept aceea a oprit Hristos să nu râvneşti la frumuseţea cuiva şi zice, cel ce caută la femeie pentru a pofti pe ea, iată a preacurvit, cu ea. Pentru aceasta când vei vedea faţa vreuneia şi vei păţi vreo stricăciune sufletească, nicidecum a doua oară să nu o mai vezi şi te vei izbăvi.
Căci şi cei ce sunt bolnavi de idropică şi de splină au feţele lor luminoase iar când cunoşti idropica în pântecele lor îi urăşti. Aşa şi frumuseţea străină să o urâm şi pe femeia rea. Căci se zice pentru oarecare grec filosof că avea o femeie rea şi îi ziceau toţi, pentru ce motiv ţii femeia limbută şi n-o alungi. Şi el le zice că vrea să aibă în casa lui luptă şi pedeapsă ca să fie mai blând faţă de alţii, pentru aceea rabd ocara şi pedeapsa. Auziţi dragoste dumnezeiască a unei perechi cinstite de bărbat cu femeie pe care a arătat-o în aceste chinuri.
Căci după ce s-a sălăşluit Avraam la locul numit al Gherarei şi când l-au întrebat oamenii cetăţii aceleia pentru femeia sa Sara, temându-se zice: îmi este soră. Atunci a trimis Abimelec împăratul şi a luat-o pe Sara, căci era foarte frumoasă. Atunci dreptul Avraam a răbdat îndoită ispită, şi străinătatea şi luarea femeii lui. Iar Dumnezeu a trimis înger în noaptea aceea la Abimelec şi-i zice lui: „Iată vei muri pentru femeia omului acestuia străin pe care ai luat-o”.
Iar împăratul zice către el: mi-a zis că îi este lui soră, iar eu nu mi-am întins mâna mea la dânsa şi mă iartă că neştiind am făcut aceasta din cei aleşi prieteni ai mei şi dă-i femeia lui, că prooroc este şi se roagă pentru tine ca să trăieşti mulţi ani, iar de nu-i vei da femeia lui vei muri şi toţi ai tăi, că acesta temându-se de moarte zise că nu-i este femeie, şi să-l dăruieşti prieteneşte că se roagă pentru tine. Sculându-se din somn Abimelec înfricoşat îndată aduse pe Avraam cu multă cinste şi i-a zis lui: ” cum ai făcut tu aşa omule şi ai adus moartea la noi, care nu ţi-am grăit nimic.
Iar Avraam îi zise împăratului că temându-se de moarte a zis că, mi-i soră din tatăl meu şi nu din mamă şi am luat-o pe ea femeie şi soră. Atunci împăratul temându-se de acel drept şi de blândeţea lui ia dat bani şi oi şi boi şi slugi şi pe Sara femeia lui, i-a dat voie să locuiească în orice loc va vrea, de vreme ce a aflat că pentru rugăciunile aceluia i s-a dat viaţa lui. Şi avea pe străinul cel necunoscut ca pe un mare binefăcător. Acestea toate s-au rânduit de la Dumnezeu cele mâhnite spre bucurie.
Şi când era la adânci bătrâneţe Avraam s-a sfătuit să-i ia femeie lui Isaac din neamul cananeilor şi cheamă pe ispravnicul slujitor cel mai bun şi credincios şi-i zice lui: să mergi la mijlocul râurilor la moşia mea şi să-i iei femeie fiului meu celui iubit Isaac.
Vezi iubite că în vremea cea veche, nu căuta avuţii, bani, robi, vii şi grădini! Nu căuta podoaba cea din afară ci frumuseţea sufletului şi binecuvântarea patriarhului. Si luand robul cămilele şi darurile s-a dus în Mesopotamia Siriei şi la ţara lui Nahor care îi era frate lui Avraam şi a stat afară din sat, aproape de fântâna satului şi începu a se ruga zicând aşa: „Doamne Dumnezeu stăpânului meu Avraam bine îndreptează-mă pe mine astăzi, şi fă voia domnului meu Avraam; şi iată veni Rebeca să ia apă; şi îndată fata cu toată bucuria ia dat de băut. Şi i-a zis ei adapă şi cămilele lui, şi se miră de mintea cea iubitoare de străini. Atunci dacă a priceput el mintea cea curată a fetişoarei, începu să o întrebe a cui fată este şi de va avea tatăl ei loc larg să rămână la ei, şi ea a zis: avem loc bun să rămîi.
De acum se arată cum va să fie nora acelui iubitor de străin Avraam. Ea zise că este fata lui Nahor, frate cu Avraam. Apoi a întrebat-o dacă va fi şi hrană pentru cămile, şi ea zise că şi loc este şi bucate multe numai veniţi. Văzuta-i smerire şi lărgire şi iubire de stăini? Câtă bogăţie este aceasta, câtă comoară. Aceasta este zestrea cea mare, aceasta este visteria ce nu se sfârşeşte niciodată.
Aceasta a zis sluga şi minunându-se de cea mare şi nemăsurată iubire de străini, se bucură foarte de mintea cea mai milostivă a fetişoarei; mulţumi Domnului şi zise binecuvântat este Dumnezeul stăpânului meu Avraam. Şi începu şi el a spune fetei cine este, că fratele moşului său este acela. Fata auzind aleargă şi spune părinţilor cuvintele străinului acela şi aleargă Laban şi-i zise: De vreme ce eşti slugă omului nostru odihneşte-te la casa mea că am gătit loc ţie să te odihnesc. Apoi du-se pe Rebeca de soţie lui Isaac iar Dumnezeu îi binecuvântă pe amândoi şi merse Isaac cu Rebeca la tatăl lui şi în ziua aceea au făcut multă milostenie.
Aşa se cade să facă şi ceilalţi oameni mireni, mai vârtos creştinii şi nu distracţii şi jocuri diavoleşti, ci să facă milostenie la săraci. Şi atunci va veni harul lui Hristos şi va binecuvânta pe tinerii aceia şi în curând vor lua roada milosteniei şi cum că aceasta este adevărat află de la fata cea din Iappe, Tavita. Pentru că şi aceasta moartă stând, au stat aproape săracii aceia ce se hrăneau de la ea, şi plângând cu lacrimi amare au înviat-o şi i-au dăruit viaţa în Domnul nostru Iisus Hristos, a Căruia este slava împreună cu Părintele şi cu Sf. Duh acum în pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Sfântul Ioan Gură de Aur