Curiozitatea la copii

0
217
Curiozitatea la copii
Lumea unui copil este plină de dorinţa de a cunoaşte persoane noi, de a experimenta diverse jocuri, de a înţelege cuvinte noi. Copilul mic îşi dezvoltă curiozitatea prin atingere, miros, văz, auz, pipăit; se caţără, explorează, ascultă, învaţă.
Copilul trebuie lăsat să îşi asume riscuri, pe măsura puterii sale, cu condiţia ca părintele să fie aproape de copil la fiecare pas pe care acesta îl face. Un copil trebuie lăsat să exploreze pentru că doar aşa îşi va dezvolta încrederea în el. Lipsa curiozităţii la copii trebuie să-i îngrijoreze pe părinţi; un copil lipsit de curiozitate poate fi un copil timid, căruia i-ar putea fi frică să se integreze în societate. Anxietatea împiedică procesul de învăţare şi este o mare piedică în calea curiozităţii. Copilul temător va fi reticent să cunoască lucruri şi să exploreze întâmplări noi. Un astfel de copil va necesita atenţie specială, trebuind tratat cu multă grijă şi dragoste. Timpul pe care părinţii îl petrec cu copiii într-un mediu constructiv, jocul, atenţia, poveştile creează o legătură foarte puternică între copil şi lumea lui exterioară.
Fiecare copil îşi exprimă curiozitatea în diferite moduri. Atunci când doresc să exploreze ceva nou, îşi folosesc toate simţurile pentru a observa ceea ce prezintă un mare interes pentru ei. Pe măsură ce copiii explorează, ei încep să vorbească, să pună întrebări. Copiii simt nevoia să li se vorbească, să li se răspundă la întrebări, de aceea ei întreabă acelaşi lucru până când obţin un răspuns. Poate şi din această cauză, părinţii se simt obosiţi şi enervaţi de atâtea întrebări. Părinţii trebuie să satisfacă curiozitatea copiilor lor, să-i înveţe să comunice, să le răspundă cu calm la întrebări de genul „Ce este aceasta?”, „Ce înseamnă aceasta?”, „De ce?”.
Copiii învaţă cel mai mult prin joc. Astfel, copilul învaţă despre mediul înconjurător, care este o sursă de miracole pentru el, despre relaţiile dintre copii. Pentru joacă, copilul are nevoie de timp şi libertate. De cele mai multe ori, părinţii, din dorinţa de a-şi educa copilul cât mai bine, îi încarcă programul copilului cu cât mai multe activităţi, astfel încât copilului îi rămâne prea puţin timp de joacă. De multe ori, părinţii aud: „Dar, vreau să mă mai joc”. În clipa în care părinţii acordă copiilor libertate de mişcare, de exprimare, de joacă, atunci ei îndeplinesc toate nevoile de cunoaştere ale copiilor.
Iuliana Niţă