Sfanta Tradiţie

0
1516

Despre Sfânta Tradiţie

1.     Sfânta Tradiţie a Vechiului Testament este mai veche decât Sfânta Scriptură:

·        Că l-am ales, ca să înveţe pe fii şi casa sa după sine să umble în calea Domnului şi să facă judecată şi dreptate; pentru ca să aducă Domnul aspura lui Avraam toate cîte i-a făgăduit (Facerea 18,19);

·        Atunci a grăit iară-şi Domnul cu Moise şi a zis: „Intră la Faraon, că i-am învîrtoşat inima lui şi a slugilor lui, ca să arăt între ei pe rînd aceste semne ale Mele; ca să istorisiţi în auzul fiilor voştri cîte am făcut în Egipt şi semnele Mele, pe care le-am arătat într-însul şi ca să cunoască toţi că Eu sunt Domnul!” (Ieşire 10, 1-2);

·        Prin credinţă Enoh a fost luat de pe pămînt ca să nu vadă moartea, şi nu s-a mai aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase, căci mai înainte de a-l strămuta, el a avut mărturie că a bine-plăcut lui Dumnezeu (Evrei 11, 5).

2.     Şi după dare legii prin Moise, oamenii învăţau credinţa în Dumnezeu prin Sfînta Tradiţie:

·        Adu-ţi aminte de zilele de demult, cugetă la anii neamurilor trecute! Întreabă pe tată-l tău şi-ţi va da de ştire, întreabă pe bătrîni şi-ţi vor spune… (Deuteronom, 32, 7);

·        Iar Ghedeon i-a zis: „Domnul meu, dacă Domnul e cu noi, pentru ce ne-au ajuns pe noi toate necazurile acestea? Şi unde sunt oare toate minunile Lui de care ne-au istorisit nouă părinţii noştri cînd spuneau: Din Egipt ne-a scos pe noi Domnul. Acum însă ne-a părăsit Domnul şi ne-a dat în mîinile Madianiţilor” (Judecători 6, 14);

·        Cîte am auzit şi am cunoscut şi cîte părinţii noştri ne-au învăţat. Nu sau ascuns de la fii lor, din neam în neam, vestind laudele Domnului şi puterile Lui, şi minunile pe care le-a făcut. Şi a ridicat mărturie în Iacob şi lege a pus în Israel. Cîte a poruncit părinţilor noştri ca să le arate  pe ele fiilor lor, ca să le cunoască neamul ce va să vină (Psalmul 77, 3-7);


3.     Şi  Sfînta Tradiţie a Testamentului Nou, este mai veche decît Sfînta Scriptură a acestuia. Hristos a învăţat numai verbal, Sfinţii Apostoli mai mult verbal decît în sris:

·        Şi mergînd propovăduiţi zicînd: S-a apropiat împărăţia cerurilor (Matei 10, 7);

·        Drept aceea, mergînd, învăţaţi toate neamurile, botezîndu-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh, învăţîndu-le să păzească toate cîte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului. Amin. (Matei 28, 19-20);

·        Deci şi multe alte minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta (Ioan 20,30);

·        Dar sunt şi multe alte lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris. Amin (Ioan 21, 25);

·        Cărora S-a şi înfăţişata pe Sine, viu după patima Sa, prin multe semne doveditoare, arătîndu-li-Se, timp de patruzeci de zile, şi vorbind cele despre împărăţia lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 1, 3);

·        Drept aceea, privegheaţi, aducîndu-vă aminte că, timp de trei ani, n-am încetat noaptea şi ziua să vă îndemn cu lacrimi, pe fiecare dintre voi (Faptele Apostolilor 20, 31);

·        Multe voind a vă scrie, n-am voit să le scriu pe hîrtie şi cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi şi să vorbesc gură către gură, ca bucuria noastră să fie deplină (II Ioan 1, 12);

·        Pentru aceea am trimis la voi pe Timotei, care este fiul meu iubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce aminte căile mele cele în Hristos Iisus, cum învăţ eu pretutindeni, în toată Biserica. (I Corinteni 4, 17);

·        Iar dacă îi este cuiva foame, să mănînce acasă, ca să nu vă adunaţi spre osîndă. Celelalte le voi rîndui cînd voi veni. (I Corinteni 11, 34).


4.     Învăţătura lui Hristos şi a Apostolilor, atît scrisă cît şi nescrisă trebuie ştiută şi îndeplinită:

·        Fraţilor, vă laud că în toate vă aduceţi aminte de mine şi ţineţi predaniile cum vi le-am dat (I Corinteni 11, 34);

·        Drept aceea, mergînd, învăţaţi toate neamurile, botezîndu-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh, învăţîndu-le să păzească toate cîte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului. Amin. (Matei 28, 19-20);

·        Deci ceea ce aţi auzit de la început, în voi să rămînă; de va rămîne în voi ceea ce aţi auzit de la început ve-ţi rămîne şi voi în Fiul şi în Tatăl. (I Ioan 2, 24);

·        O, Timotei, păzeşte comoara ce ţi s-a încredinţat, depărtîndu-te de vorbirile deşarte şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei minciunoase (I Timotei 6, 20);

·        Ţine dreptarul cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credinţa şi cu iubirea ce este în Hristos Iisus. (II Timotei 1, 13);

·        De aceea şi noi mulţumim lui Dumnezeu neîncetat, că luînd voi cuvîntul ascultării de Dumnezeu de la noi, nu l-aţi primit ca pe un cuvînt al oamenilor, ci, aşa precum este într-adevăr, ca pe un cuvînt a lui Dumnezeu, care şi lucrează întru voi cei ce credeţi (I Tesaloniceni 2, 13);

·        Cele ce aţi învăţat şi aţi primit şi aţi auzit şi aţi văzut la mine, acestea să le faceţi, şi Dumnezeul păcii va fi cu voi (Filipeni 4, 9);


5.     Sfînta Tradiţie are acelaşi merit ca şi Sfînta Scriptură:

·        Atunci Apostolii şi preoţii cu toată Biserica, au hotărît să aleagă bărbaţi dintre ei şi să-i trimită la Antiohia, cu Pavel  şi cu Barnaba: pe Iuda, cel numit Barsaba, şi pe Sila, bărbaţi cu vază între fraţi, scriind prin mîinile lor acestea: Apostolii şi preoţii şi fraţii, fraţilor dintre neamuri, care sunt în Antiohia şi în Siria şi în Cilicia, salutare! Deoarece am auzit că unii dintre noi, fără să fi avut porunca  noastră, venind, v-au tulburat cu vorbele lor şi au răvăşit sufletele voastre, zicînd că trebuie să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi legea, Noi am hotărît, adunaţi într-un gînd, ca să trimitem la voi bărbaţi aleşi, împreună cu iubiţii noştri Barnaba şi Pavel, oameni care şi-au pus sufletele lor pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos. Drept aceea am trimis pe Iuda şi pe Sila, care vă vor vesti şi ei, cu cuvîntul acelaşi lucru (Faptele Apostolilor 15, 22-27);

·        Şi citind-o sau bucurat pentru mîngîiere. Iar Iuda şi cu Sila, fiind şi ei prooroci, au mîngîiat prin multe cuvîntări pe fraţi şi i-au întărit(Faptele Apostolilor 15,31-32);

·         Deci ceea ce aţi auzit de la început, în voi să rămînă; de va rămîne în voi ceea ce aţi auzit de la început ve-ţi rămîne şi voi în Fiul şi în Tatăl. (I Ioan 2, 24);

·        Căci sfîrşitul legii este Hristosspre dreptate tot celui ce crede(Romani 10, 4);

·        Nu vă aduceţi aminte că, pe când eram încă la voi, vă spuneam aceste lucruri? Şi acum ştiţi ce-l opreşte, ca să nu se arate decât la vremea lui. Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte. Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră. (II Tesaloniceni 2, 5-7 şi 15);

6.     Tradiţia era folosită verbal pentru oamenii cei drepţi care erau vrednici  şi pe alţii să-i înveţe:

ü     Tu, deci, fiul meu, întăreşte-te în harul care e în Hristos Iisus, 
2. Şi cele ce ai auzit de la mine, cu mulţi martori de faţă, acestea le încredinţează la oameni credincioşi, care vor fi destoinici să înveţe şi pe alţii. (II Timotei 2, 1-2);

7.           Rolul Tradiţiei:

ü     Pentru întărirea credinţei: V-am scris aceste puţine lucruri, prin Silvan, pe care îl socotesc frate credincios, ca să vă îndemn şi să vă mărturisesc că adevăratul har al lui Dumnezeu este acesta, în care staţi (I Petru 5,12), sau: Că prin descoperire mi s-a dat în cunoştinţă această taină, precum v-am scris înainte pe scurt (Efeseni 3,3), sau Taina cea din veci ascunsă neamurilor, iar acum descoperită sfinţilor Săi (Coloseni 1;26)

ü     Pentru încredinţarea în verredicitatea Sfintei Scripturi: Să nu vă clintiţi degrabă cu mintea, nici să vă spăimântaţi – nici de vreun duh, nici de vreun cuvânt, nici de vreo scrisoare ca pornită de la noi, cum că ziua Domnului a şi sosit (II Tesalpniceni 2,2);

ü     Pentru dreapta tâlcuire a Sfintei Scripturi: Şi îndelunga-răbdare a Domnului nostru socotiţi-o drept mântuire, precum v-a scris şi iubitul nostru frate Pavel după înţelepciunea dată lui, 
16. Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare. (II Petru 3 15-16);

Preot Iulian Raţă

куплю вешалку напольную б ув спортзалкрупа купить