| |
Caută informaţia necesară:
|
| |
| Logare:
|
|
|
|
|
Ştiri
-
28.01.12
Biserica Rusiei promite să strângă fonduri pentru Grecia lovită de criză
Moscova – ianuarie 26, Interfax - Toate bisericile ortodoxe din Rusia vor strange fonduri pentru a ajuta Grecia sa imblanzeasca impactul social al crizei zonei euro, a anuntat Patriarhul Kiril. ”In prezent stabilim relatii intre organizatiile noastre bisericesti caritabile si cele ale Bisericii Greciei astfel incat Biserica Rusiei sa ia parte in aceasta slujba a ajutorarii celor nevoiasi din Grecia”, a spus Patriarhul la o intalnire cu liderul formatiunii politice Noua Democratie, Antonis Samaras.
Citeşte mai mult...
-
28.01.12
Trei sferturi dintre creştinii britanici cred că discriminarea anti-creştină e în creştere
LONDRA, Ianuarie 27, 2012 74% dintre creştinii din Marea Britanie spun că persecuţia sau discriminarea la adresa lor sunt la ordinea zilei. Acest procentaj este în creştere de la 66% în 2009, conform unui grup independent de cercetare numit ComRes.
Citeşte mai mult...
-
28.01.12
Marş anual pentru darul vieţii la Washington
La începutul acestei săptămâni a avut loc în Washington cel de-al 39-lea marş anual pentru viaţă şi luptă împotriva avortului. Această reuniune anuală pentru promovarea darului vieţii a avut loc în contextul dezbaterii protejării vieţii intrauterine şi a altor probleme morale din viaţa societăţii americane.
Citeşte mai mult...
-
27.01.12
”Copilul tău deja ne aparține” – islamizarea Europei
Colonialiștii, sau cuceritorii musulmani, își impun, așa cum este și normal, cultura și credința. În timp ce copiii europenilor, ai celor cuceriți, învață despre Islam, în țările musulmane copiii sunt învățați să urască tot ceea ce este străin și că „tot ce nu este musulman, nu contează”. În timp ce copiii celor deja cuceriți sunt “programați” să fie toleranți, în Arabia Saudită, Pakistan sau Somalia, în madrass-uri, se învață despre „maimuțele de evrei și porcii de creștini”, iar copiii sunt „programați” pentru jihad.
Citeşte mai mult...
-
27.01.12
Victorie a vieţii în Europa: „Eutanasia trebuie interzisă întotdeauna"
STRASBOURG, 26 Ianuarie 2012 „Eutanasia în sensul uciderii intenţionate prin act sau omisiune, a unei persoane umane dependente, pentru beneficiul pretins al acesteia, trebuie întotdeauna interzisă". Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (PACE) a adoptat o rezoluţie prin care se declară: „Eutanasia în sensul uciderii intenţionate prin act sau omisiune, a unei persoane umane dependente, pentru beneficiul pretins al acesteia, trebuie întotdeauna interzisă".
Citeşte mai mult...
|
|
Articole şi studii
|
|
Vineri, 27 Ianuarie 2012 19:06 |
|
O poveste (mai mult pentru cei mari, decât cei mici)
Vreau să-mi împărtăşesc bucuria – povestndu-vă o ideie utilă şi frumoasă. Nu eu am compus-o. Doar am auzit-o. Nu este o simplă idee, ci o idee, ce a luat forma unui basm. Deci, ascultaţi.
Un rege, împreună cu soţia şi fiica a plecat într-o călătorie pe mare. Nava lor a fost prinsă într-o furtună şi fiind lovită de valurile puternice, s-a scufundat. S-a pierdut în valurile mării întreg echipajul, dar Dumnezeu a salvat viaţa regelui şi a familiei sale. Ei au fost aruncaţi la ţărm, şi acolo, îmbrăcaţi în zdrenţe, ca nişte cerşetori, au purces în căutarea unui adăpost. Nici unul dintre ei nu a îndrăznit să aducă aminte, că este de viţă nobilă. Dar şi cine ar fi crezut în cuvintele a trei cerşetori? Ar fi părut ridicol, dar poate chiar ar au putut fi şi bătuţi. La urma urmei, nu toată lumea îi iubeşte pe cei săraci, iar cerşetorii aroganţi nu sunt suportaţi de nimeni.
Aşa s-a întâmplat ca unul din locuitorii acestei ţări i-a adăpostit pe aceşti nefericiţi, şi le-a propus să-ţi câştige existenţa, păscând turma sa de oi. Regele, a devenit un păstor, iar regina şi prinţesa - soţia şi fiica unui păstor. Ei nu s-au plâns pe soarta lor, doar uneori, seara, stând lângă foc, îşi aminteau de viaţa lor în palat şi îşi ştergeau lăcrimile apărute.
Între timp, regele ţării, unde au ajuns eroii noştri, a început să caute o fată, care-i va fi soţie fiului său. Câteva zeci de perechi de mesageri au fost trimişi în diferite părţi ale regatului, pentru căutarea celei mai frumoase, celei mai inteligente şi mai pioase fete. Ei au primit un ordin din partea regelui, să nu fie neglijată nici fiica ultimului sărac. Doar să îmbraci, să înveţi bunele maniere o poţi face mai nu pe orişicare, dar să dai omului o judecată frumoasă, purtare cuviincioasă este mult mai dificil, dacă nu chiar imposibil.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Joi, 26 Ianuarie 2012 17:38 |
|
Avem oare nevoie de rugăciuni făcătoare de minuni?
Prin toată viaţa noastră trebuie să corespundem la ceea, ce pretindem că suntem. Căci adesea se întâmplă că aleargăm după rugăciuni miraculoase, molitfe, dezlegări, care de parcă de la sine ar trebui să ne aducă izbăvire şi miracole în viaţă. Că ele ar trebui să ne „cureţe" viaţa, să ne apere de invidie, de vreo "legare" care ni s-ar fi făcut. Rugăciuni care să ne îndeplinească orice dorinţă sau năzuinţă. Şi cea mai bună soluţie pentru toate acestea se consideră o anumită rugăciune, care ar schimba total situaţia. Adesea apar întrebările „Care rugăciune să citesc? Care sfânt mă va ajuta dacă mă rog lui? Ce slujbă să plătesc ca să-mi aducă izbăvire?". Toate acestea de fapt indică la un singur lucru, că oamenii caută soluţii de moment, soluţii exterioare şi miraculoase, care i-ar ajuta să scape de careva probleme sau greutăţi. Şi este chiar o problemă adevărată căutarea soluţiei doar într-o rugăciune miraculoasă, o icoană, sau un „ritaul".
În continuare vă propunem mai multe dintre cuvintele unora dintre marii noştri părinţi duhovniceşti, care sperăm că vă vor oferi răspunsurile privind aceasta problemă:
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Marţi, 24 Ianuarie 2012 14:11 |
|
Mănăstirea Bănceni (Filmul documentar - Forpost, Video)
La 7 kilometri de granita cu Romania si la vreo 20 de kilometri de Cernauti, intr-o asezare romaneasca pitoreasca se inalta o Manastire tanara, cu nume bland, ca de copil: Banceni. „Cocotata” pe un Deal, ca un zid de aparare intre hotare ori lumi, „farpost”, cum spun ucrainenii, manastirea, asta si este, de fapt, o poarta spre o alta lume. O lume ireala, in care nu conteaza nimic decat credinta si dragostea. Imediat ce treci de zidurile inalte si robuste din piatra, ai impresia ca intri intr-o „manastire a copiilor”. Printre calugari si calugarite se plimba tanci de cativa anisori, care se joaca cu rozaluri in loc de masinute si ii spun tata unui calugar inalt, cu infatisare ascetica: staretul manastirii, Mihail Jar. In 1994, staretul, impreuna cu o mana de frati, au decis sa infiinteze aceasta manastire. Toti sunt romani, proveniti fie din zona Cernauti, fie de dincoace de granita, din Moldova. Au inceput de la zero. Aveau la ei doar niste cartofi si urzici culese, din care au fiert prima supa din istoria manastirii. Dar in 10 ani au reusit sa ridice 5 biserici si chilii. Si, in plus, case pentru aproape 200 de prunci.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Duminică, 22 Ianuarie 2012 23:59 |
|
Caut un preot...
Despre preoţie se poate spune aceeaşi, ce sfinţii au spus despre monahism, şi anume: dacă toată lumea ar şti cât e de bine să fii călugăr - toţi ar merge la mănăstire. Dar dacă toată lumea ar şti, cât este de greu să fii călugăr - nimeni nu ar merge la mănăstire. Preoţia în acest sens este comparabilă cu monahismul. Este frumoasă, dar şi foarte grea.
Greutatea preoţiei se simte nu de toţi preoţii şi nu imediat. În special, este grea pentru acei, care nu au ales această cale de la o chemare interioară, dar s-au lăsat conduşi de faimă, de posibilitatea de a conduce, poate chiar s-au lăsat amăgiţi de gânduri despre sfinţenia proprie, sau pur şi simplu după cuvintele lui Dimitrie al Rostovului, au ales calea preoţiei nu pentru Hristos, ci pentru bucata de pâine oferită. Un astfel de preot se va simţi împovărat de slujirea sa, va căuta să scurteze slujbele, va fi supărat pe oameni şi îi va considera proşti şi enervanţi. Fiecare slujbă va fi pentru el un chin.
Şi e total diferit pentru acei, care nu aşteaptă să primească nimic de la preoţie, decât însăşi preoţia. Acest har, despre care ne permitem de multe ori să discutăm, profund şi pe deplin îl pătrunde pe iereul, care îl iubeşte pe Hristos şi îi slujeşte Lui. Dar şi aceşti robi ai Domnului nu sunt scutiţi de ispite şi de căderi în viaţa spirituală. Atunci, când o persoană este hirotonită, el ridică o povară, greutatea căruia o va simţi numai cu trecerea anilor.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Vineri, 20 Ianuarie 2012 13:39 |
|
Alegerea
Trecând în veşnicie, creştinul speră la mila lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletul său. Ateul vede după moarte doar întunericul fără de sfârşit. Dar prin pronia dumnezeiască şi necredinciosul vine la credinţă.
S-a întâmplat această istorie în teribilii ani 30 ai secolului trecut. Ca un vârtej de sânge au venit numeroasele arestări. Se închideau mănăstirile, se distrugeau bisericile, preoţii erau torturaţi şi împuşcaţi. Într-un mic orăşel de provincie, părintele Ioan, un diacon de parohie, de vârstă mijlocie, imediat după săvârşirea Liturghiei a fost obligat să se prezinte în faţa anchetatorului.
— Luaţi loc, Ivan Evstafievici, — tânărul ofiţer a indicat către scaunul înşurubat în podea. — Personal la dvs nu avem pretenţii la moment. Dar iată preotul paroh al bisericii, unde activaţi, ne îngrijorează foarte mult. Luaţi cunoştinţă, vă rog, şi semnaţi.
"Face apeluri la răsturnarea puterii sovietice", "în predicile sale descreditează partidul şi guvernul", "conduce o organizaţie contra-revoluţionară" - fraze standard de denunţare. Iar în partea de jos, numele părintelui Ioan!
— E necesar doar să semnaţi şi să indicaţi data de astăzi. Doar sunteţi un om sovietic?
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
Vineri, 27 Ianuarie 2012 15:03 |
|
Domnul nu împinge cu umărul în uşă...uşa are mâner numai pe dinlăuntru
Din scrisorile Cuviosului Selafiil (siberianul)
“Niciodată să nu crezi ca El nu te ascultă.
Inima mea dulce, El te ascultă înainte ca gura să se deschidă şi înainte ca oftatul să ţi se fi slobozit din piept”.
“… Ci, o, Doamne, uneori ai o cumplita încredinţare, ca o telegrama cu veşti întunecate pe care o primeşti fiind pe front şi luptându-te cu duşmanul ce te atacă de pe uscat şi din aer, cu foc de artilerie şi cu aviaţia de vânătoare. Deodată se poate întâmpla să înţelegi că ai tăi, cărora le trimiţi întruna telefoane, nu vor nicidecum să ridice receptorul, să primească ajutor de la cei ce pot să le spună de unde trage inamicul. Ci se încăpăţânează să rămână întru al lor plan de bătaie prost întocmit, netot gândit! Trag şi trag ai noştri orbeşte, irosindu-şi muniţia, încasând răni după răni, pierzând mult sânge, dar se încăpăţânează să continue după aceeaşi strategie. Ceva mai rău nici ca se poate…
Dragul bunelului, acesta este un război prost condus. Dragul bunelului, ce pot eu să-ţi spun! Înger din cer de ar veni, şi mai mult decât atât, legiuni de îngeri de ar trimite Domnul să vestească voia Lui şi să îndemne la pocăinţă, daca omul voieşte a-şi astupa urechile, astupate vor fi acestea şi nimic nu vor folosi nici sfatul, nici implorarea, nici vorba bună.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Miercuri, 25 Ianuarie 2012 16:29 |
|
Sodoma
Etajul telecentrului, unde aşteptam înregistrarea emisiunii, era foarte aglomerat. Probabil erau în continuare în căutarea noilor talente şi fetele tinere, apropape complet dezbrăcate, aşteptând invitaţia în scenă, erau cuprinse de un val de gălăgie şi dezordine, ieşind la o ţigară şi continunând discuţiile cu prietenii şi părinţii, aproape nedespărţindu-se de telefoanele mobile.
Eram cu o altă persoană şi ne scurtam timpul rămas într-o discuţie captivantă pentru ambii. Interlocuitorul meu era un cunuscătăr bun al Vechiului Testament şi noi deschizând imaginar comoara biblică, ne burăm de frumuseţea mărgăritarelor ei.
Despre ce numai nu discutasem atunci: despre binecuvântările date de Iacov fiilor săi înainte de moarte, despre vaca roşie şi despre primul Templu. La un moment, discuţia noastră atingând şi tema Sodomei. Aceasta îmi părea o tema simplă şi clară. Desfrânarea împotriva firii, brutalitatea, sodomia – iată particularităţile sale vii. Dar s-a dovedit a fi nu chiar aşa. Din nou am înţeles că ceea, ce noi considerăm clar şi soluţionat, nici pe departe nu e aşa.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Luni, 23 Ianuarie 2012 16:49 |
|
Ce ne este frică să-I spunem Lui Dumnezeu?
Fenomenul “dezbisericirii” se discută de mult timp. Apare la un moment dat în viaţă o periodă, când trăirea veţii alături de Biserică îşi pierde sensul său adânc: în loc de rugăciune - o scurtă citire a pravilei, mărturisirea - din săptămână în săptâmână e o relatare a unei liste de păcate mai puţin înfricoşătoare. Împărtaşania- neapărat la fiecare două săptămâni, însoţită doar de rugăciunea de înaintea ei. Cum să primim această stare, şi cum să reîntoarcem credinţa arzătoare de altă dată?
“Dezbisericirea” — este semnul, că oamenii au obosit să urmeze doar un anume ciclu bisericesc.
Esenţa credinţei pentru mulţi, a devenit anume urmarea acestui ciclu al anului bisericesc. Avem o gamă minunată de slujbe bisericeşti. De la Paşte la Paşte, de la perioada unui post, la altul. Devine o obişnuinţă şi o faptă bună de a urma acest ciclu, un fel de horă bisericească, prevăzând doar schimbarea unor haine de sărbătoare cu altele mai simple şi excluzând meditarea la esenţa acestui ciclu. Iar omul, într-atât se obişnuieşte să meargă după acest cerc, că nu mai are necisitate să-l urmeze nici chiar pe Hristos.
Trebuie să căutăm în interiorul nostru, să privim la noi înşine, să încercăm să înţelegem de ce s-au întâmplat toate acestea, ce căutăm în viaţă proprie, şi să înţelegem dacă în genere suntem pregătiţi să ne încredinţăm lui Dumnezeu. Aici este foarte important ca să înţelegi un lucru, atunci când te împărtăşeşti cu Sfintele Taine, atunci primeşti de fapt - Sângele şi Trupul lui Hristos.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Sâmbătă, 21 Ianuarie 2012 09:46 |
Cum să ajungem la simţirea păcătoşeniei şi să sporim în nevoinţă
Recunoaşterea greşelii noastre
- Părinte, Avva Isaac spune că în vremea rugăciunii trebuie să te simţi ca un copil?
- Da, dar să te simţi că eşti un copil neastâmpărat. Să recunoşti că ai mâhnit pe Părintele tău şi să plângi pentru aceasta. Atunci vei simţi mângâierile cele dumnezeieşti. Să nu spui: Deoarece sunt copil, Dumnezeu trebuie să mă iubească şi să mă ierte. Aşadar pot să fac neorânduieli.
- Părinte, m-am neliniştit atunci când am citit la Sfântul Grigorie de Nissa că pentru a-L chema Tată” pe Dumnezeu trebuie să fi ajuns la nepătimire”, altfel aceasta este “ocară şi batjocură.
- Binecuvântato, nu te mâhni. Aceasta a scris-o Sfântul pentru cei ce trăiesc în mod răzvrătit şi păcătos. Dar când, deşi păcătuieşte cineva, îşi simte totuşi adânc vinovăţia sa, atunci îl poate numi “Tată” pe Dumnezeu.
- Părinte, simt că nu sunt în rânduială faţă de Dumnezeu şi aceasta mă doare.
- Din clipa în care simţi că nu eşti în rânduială şi spui cu smerenie, “am greşit, Dumnezeul meu”, Dumnezeu iartă, ajută şi dă harul Său, şi dacă moartea te va afla în starea aceasta, te vei mântui.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Joi, 19 Ianuarie 2012 19:14 |
|
Puterea rugăciunii pentru aproapele
"Un barbat tanar a ajuns alcoolic si a inceput sa dea pe bautura totul din casa. Sotia nu a mai rezistat sa duca o astfel de viata si a plecat impreuna cu copilul. Un prieten de-al lui a aflat in Virita traieste un monah batran care ii tamaduieste pe alcoolici si a inceput sa-l convinga sa mearga la el, poate il va ajuta sa se vindece.
Mult timp acela nu a vrut sa mearga, dar mai pe urma s-a lasat convins. Au luat bilete si au ajuns pana la Leningrad. Cand au sosit la gara Vitebsk, prietenul acestui betiv s-a dus la casa sa cumpere bilete si, cat a stat la rand, alcoolicul s-a dus la toaleta si i-a propus cuiva pentru un sfert de litru de alcool sa-i dea hainele: si-a dat de pe el cizmele si lenjeria de corp si a ramas numai in flanela si pantaloni, iar sfertul l-a baut pe loc. Prietenul l-a cautat, dar nicicum nu putea intelege cand si unde a reusit sa bea. S-a urcat in tren si au plecat. Sosind la casa staretului, au pasit in hol, iar parintele in acest timp explica pilda despre oaia pe care pastorul merge sa o caute. Betivul a spus prietenului sau:
- Unde m-ai adus tu, aici oameni nu sunt, ci numai oarecare oi.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Următor > Sfârşit >>
|
|
Pagina 1 din 66 |
|
|
| |


 Descarcă în formatul preferat.


|
|