| |
Caută informaţia necesară:
|
| |
| Logare:
|
|
|
|
|
Ştiri
-
17.05.12
Belarus interzice înmormântarea creştină persoanelor executate
Rudele unui prizonier executat de scaunul electric în Belarus nu au primit acceptul pentru a lua şi îngropa creştineşte trupul acestuia, raportează agenţia Forum 18 News.Mama lui Vladislav Kovalev, unul dintre cei doi tineri condamnaţi la moarte în 30 noiembrie 2011 şi executat în 15 martie 2012 a încercat să obţină trupul fiului ei. Ea nu este o femeie foarte credincioasă însă crede că este extrem de important ca fiul ei să beneficieze de o înmormântare creştinească. Ea încă refuză să creadă că fiul ei este vinovat de atacul cu bombă de la Minsk din aprilie 2011.
Citeşte mai mult...
-
16.05.12
„Conferinţa despre Căsătorie” interzisă în Marea Britanie
Organizatorii Conferinţei asupra Căsătoriei în Marea Britanie au primit interdicţia de a organiza acest eveniment deoarece sprijină viziunea biblică a căsătoriei, ca unire între un bărbat şi o femeie.Societatea legală din Anglia (the Law Society) a revocat permisiunea dată organizaţiei „Christian Concern” de a ţine această conferinţă internaţională, deoarece nu respectă „politica diversităţii” şi nu include cuplurile de homosexuali.
Citeşte mai mult...
-
16.05.12
Capcanele juridice ale “Legii egalităţii de şanse” sau cum liberalismul corupe justiţia
1. UTILIZAREA SINTAGMEI „ORIENTARE SEXUALĂ” Legea egalităţii de şanse (noua denumire a Legii antidiscriminare), utilizează într-un mod vicios sintagma „orientare sexuală”. Excluderea acestei sintagme se impune din următoarele motive:
1.1. Nici un act internaţional în domeniul drepturilor omului, la care Republica Moldova este parte, implicit Declaraţia Universală a drepturilor omului şi Convenţiei europene a drepturilor omului, nu folosesc sintagma „orientare sexuală”.
Citeşte mai mult...
-
16.05.12
Copiii sunt expuşi la materiale pornografice începând cu vârsta de 11 ani, avertizează experţii, după ce o cercetare realizată în Australia a descoperit că unii dintre aceştia petrec şi 10 ore pe zi uitându-se la filme porno pe internet. Cercetarea coordonată de specialistul în dependenţe Robert Mittiga a arătat că 43% din „clienţii" obişnuiţi ai site-urilor porno au văzut primul film la 11 sau cel târziu 13 ani. Această tendinţă a fost folosită de către industria pornografică, unii producători aducând pe piaţă desene animate sau benzi desenate cu imagini deocheate.
Citeşte mai mult...
-
15.05.12
ACTIVISTII HOMOSEXUALI SI-AU SCOS MASCA: VREM RECUNOASTEREA "FAMILIILOR" HOMOSEXUALE !
Homosexualii vor ca familiile lor sa fie recunoscute ca normale, si cer autoritatilor sa fie tolerante. "Va rugam sa nu aruncati familiile noastre la gunoi. Avem aceeasi dragoste in ele si ne doare acest dispret". Acesta a fost mesajul organizatiei GenderDoc-M catre ministrul familiei, Valentina Buliga. Doi reprezentanti ai minoritatilor sexuale i-au lasat ministrului mai multe felicitari cu ocazia Zilei Internationale a Familiei
Citeşte mai mult...
|
|
Articole şi studii
|
|
Joi, 17 Mai 2012 12:15 |
Îndemnuri şi învăţături pentru vremurile noastre
Ce ne sfătuieşte Biserica, ce ne sfătuieşte Mântuitorul Hristos? Mântuitorul Hristos ne-a spus aşa: „Fără de Mine nu puteţi face nimic”. Vezi? Fără ajutorul lui Dumnezeu nu putem face nimic. Facem ce vrem noi şi zicem că am reuşit, dar asta pentru suflet e dărâmare. De aceea spune Mântuitorul: „Fără de Mine nu puteţi face nimic”, pentru că Dumnezeu nu caută numai binele lumii acesteia, vieţii acesteia. Sigur, El ne ajută şi de miliarde de ori, dar caută mai ales ca să putem căpăta veşnicia (Parintele Dionisie de la Colciu).
Părintele Dionisie: Uniunea asta Europeană e după Dumnezeu? Ε desăvârşit după Satana. Desăvârşit, sigur. Că după Dumnezeu este numai Biserica. Biserica Ortodoxă e după Dumnezeu.
Dar vedeţi că şi oamenii Bisericii zic că Uniunea Europeană e un lucru bun.
Părintele Dionisie: S-a terminat. Oamenii Bisericii au alunecat. Fiindcă ăştia, europenii, vezi cât sunt de diplomaţi? Întâi pe capii Bisericii vor să-i înşele. Dacă au înşelat capii Bisericii, sigur… S-a terminat, e sfârşitul. Ei, măi, măi, măi. Vezi ce se lucrează? (2003)
Părintele Dionisie: Conducătorii omenirii vor să îngenunche adevărul, fiindcă se apropie împărăţia lui Antihrist, şi aceia, cu diplomaţia lor, se osârduiesc să facă lesnicios drumul pentru Antihrist. Şi ca să fie lesnicios drumul, na, fac şărlătăniile lor.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Luni, 14 Mai 2012 14:36 |
|
Soţul credincios
Soţul este capul soţiei ... Noi ştim că orice instituţie sau organizaţie - fie Biserică, parohie, mănăstire, sau, bancă, corporaţie şi şcoală - trebuie să aibă un conducător. Acelaşi lucru se cere şi pentru o familie reuşită , doar şi familia este o organizaţie - o organizaţie spirituală şi fizică. În conformitate cu Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie capului familiei este soţul. Să ne amintim din nou de cuvintele Apostolului Pavel: Soţul este capul soţiei ". Soţul, în calitate de cap al familiei, reprezintă principiul puterii în familie. Cum preotul este conducătorul spiritual al parohiei, şi este responsabil în faţa lui Dumnezeu pentru enoriaşi, aşa soţul este preot în propria familie, şi este responsabil pentru cursul vieţii de familie.
Acest lucru nicidecum nu înseamnă că soţul este mai bun sau mai presus de soţia sa. În Hristos toţi una fiind - nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus. Căsătoria este o unire a doi oameni egali. În Ortodoxie neexistând loc pentru şovinism. Faptul că bărbatul este capul familiei, nu-i dă nici un drept să fie şi dictatorul, tiranul, sau puterea absolută şi judecătorul suprem pentru soţia şi copiii săi. Dar, ca şi oricare altă poziţie înaltă, poziţia de cap al familiei implică anumite responsabilităţi, grele şi complicate, dar în acelaşi timp interesante şi promiţătoare.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Vineri, 11 Mai 2012 17:13 |
|
Europa si valorile ei: anticreşinism şi revoluţie sexuală
Trăim o vreme a războiului: între culturi, între valori, între credinţe. Trăim o vreme a războiului: nevăzut, nedeclarat şi, cu toate acestea, prezent. Trăim, iarăşi, în plină contradicţie: pare că, pe măsură ce ne străduim să unim într-o singură „Odă a Bucuriei” culturi, valori şi credinţe, în curgerea tăcută a vieţii lor, dincolo de parada unionistă de la suprafaţă, acestea îşi înteţesc diferenţele. Şi cum ar putea fi altfel, din moment ce primul lucru pe care îl dăm la o parte când începem o discuţie este tocmai adevărul? În dezbaterea publică, mai ales, dar şi în societate, politică şi chiar filosofie, suntem îndemnaţi să punem adevărul la o parte pentru a ne putea, chipurile, înţelege; pentru a nu accentua diferenţele; pentru a nu supăra pe nimeni, pentru… pentru… pentru… De aici, noua corectitudine politică – neo-limba minciunii; de aici, această societate multiculturală europeană, în care orice cultură poate intra – cu condiţia de a nu intra cu adevărat. Ea nu se poate construi decât pe permanenta excludere a adevărului din sânul ei: pentru că simpla adiere a acestuia ar duce la prăbuşirea principiului ei de funcţionare – minciuna.
Aceasta este esenţa construcţiei multiculturale, aceasta este şi esenţa construcţiei politice europene: putem accepta şi spune orice, numai nu adevărul! Oare putem spune că toate religiile sunt adevărate şi că toate conduc la adevăr? Putem, şi suntem chiar invitaţi să o facem! Oare putem batjocori orice lucru sfânt, în numele libertăţii? Putem, şi ni se recomandă chiar!
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Miercuri, 09 Mai 2012 00:51 |
|
Îţi mulţumesc, Doamne, că-mi îngădui să vorbesc cu Tine!
Parintele Iulian este cel mai cercetat duhovnic de la Schitul romanesc Prodromu, fiind totodata parinte duhovnicesc si povatuitor pentru multi calugari si mireni, nu numai romani, care il cauta pentru binecuvantare, spovedanie sau pentru un cuvant de folos. Parintele Iulian s-a inchinoviat, in 1946, la varsta de douazeci de ani, la Manastirea Sihastria, iar la varsta de cincizeci de ani a ajuns în Sfântul Munte, initial la Schitul Lacu, iar apoi la Schitul Prodromu. Crestinii care l-au cercetat dau marturie despre dragostea pe care Batranul o are pentru fratii mai mici ai lui Hristos, oamenii “cazuti intre talhari”, care vin de peste mari si tari spre a-i cere sfatul si ajutorul.
- Parinte, vremurile pe care le traim sunt grele pentru întreaga omenire. S-au înmultit pacatele de tot felul, de parca am trai chiar vremurile de pe urma — care vor veni, dupa cum scrie în cartile sfinte, atunci când s-o raci iubirea dintre frati si n-o mai fi poteca de la unul la altul. Ce putem face noi, românii, popor crestin, dar parca atât de îndepartat de Hristos, în aceste timpuri de mare ispitire?
- Sa luam aminte în primul rând la cuvântul Mântuitorului, Care ne zice: orice ati face, “fara de Mine nu puteti face nimic” (Io 15, 5). Adica, în orice am face, trebuie sa alergam la El, caci numai El ne învata adevarata credinta. Dar s-o traim, dupa cum spune si la Faptele Apostolilor: “Sa-L cautam pe Dumnezeu, caci în El traim, ne miscam, simtim si înviem” (Fapte 17, 27-28).
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Luni, 07 Mai 2012 07:50 |
|
Pentru o faptă bună nu este necesar un motiv sau un timp anume
V-aţi întrebat vreodată cât aţi putea dărui aproapelui din timpul propriu, din suflet sau din puţnii banuţi pe care îi aveţi? Aţi meditat vreodată câţi oameni aţi putea face macar puţin mai fericiti dacă le-aţi putea aduce zâmbetul pe faţă, dar poate şi o lacrimă de bucurie printr-un cuvânt, un mesaj spus atunci, când sufletul lor se simţea singur în suferinţă şi durere, şi numai Dumnezeu şi îngerii îl vegheau?
Aţi încercat să priviţi prin casă şi să vede-ţi câte lucruri aveţi şi câte vă sunt cu adevărat de folosinţă şi dorite încă ?
V-a trecut prin minte gândul că, cu ce vă prisoseşte, aţi putea face un om sau poate chiar mai mulţi să simtă că s-a întâmplat şi-n viaţa lor o "minune" şi a adus şi pentru ei "pantofi de măsura necesară" sau orice, ce pentru noi e un lucru de nimic, iar pentru cineva sunt lacrimile lor de bucurie şi recunostinţă?
Aţi încercat să simţiţi vreodată ce ascunde un om dincolo de cuvintele, de privirea lui?
Aţi incercat să vedeţi dacă puteţi simţi toate astea?
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Sâmbătă, 05 Mai 2012 12:26 |
|
Să nu credeţi în vise şi vedenii!
Deseori căutăm şi alergăm după minuni, arătări și chiar mângâieri divine prezente în viața noastră pentru a trece peste dureri și încercări. Toate aceastea pentru că nu avem credință, ori că e foarte slabă, căci durerea înăbușă rațiunea și trezvia minții. Sunt oameni mai puternici, alții mai puțin. Și cei slabi au mereu nevoie de întăriri, şi o găsesc în vise, arătri, vedenii. Dar de un lucru suntem ferm convinși: nu este bine a ne încrede în vise, căci nu la toate le știi proveniența, că-s de la diavol, ori de la Domnul. Deci ignorarea lor e cel mai bun lucru, vă îndemnăm la cât mai puțină atenție visurilor şi vă vom aduce aici şi un caz din viaţa vredniculului de pomenire Patriarhul Pavle al Serbiei, când cineva i se plângea că i s-a arătat Născătoarea de Dumnezeu în vis el îi răspundea : „Ascultaţi-mă, domnule. Eu sunt episcop de aproape cincizeci de ani, călugăr sunt, se înţelege, de şi mai mulţi ani, în fiecare zi slujesc Sfânta Liturghie; mie nici măcar un înger nu mi s-a arătat încă, iar Dumneavoastră vi s-a arătat Născătoarea de Dumnezeu! Lăsaţi-o baltă, vă rog...”.
Să vă lumineze și îndrepte Domnul pe calea adevărului!
Iar în continure vă propunem mai multe materiale la subiect.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
Miercuri, 16 Mai 2012 08:25 |
“Cine leagănă copilul?” - flim documentar
Filmul “Cine leagănă copilul?” din ciclul “Şcoala părinţilor“, este un semnal de alarmă pentru gravitatea faptelor ce se petrec sub ochii noştri şi cu acordul nostru. Mortalitatea s-a accentuat. Maternităţile sunt goale. Ce ne-a adus la această catastrofă? Scăderea nivelului de trai? Epidemiile? Poluarea? Avorturile? Toate la un loc?
La aceste întrebări şi probleme încearcă să răspundă filmul. Câteva extrase din film:
"Cand gradul de viciere creşte, drumul e opus învătăturilor Bisericii, când acesta scade, drumul este în direcţia învătăturilor Bisericii. Pornind de la aceasta putem cuantifica vicierea morală din diferite regiuni şi compara ţările din punct de vedere al păcatului. Putem aprecia reformele după nivelul viciului indus de ele în societate. Astfel, dacă ar fi să ne luăm după Evanghelie, reformele noastre sunt satanice, întrucat concentraţia păcatului a crescut de 2, 3 şi chiar de 5 ori. Aşadar este foarte clar că drumul pe care am apucat, este contrar învăţăturilor Bisericii...Suntem învăţaţi cum să trăim, ni se spune că trebuie să intrăm în casa europeană, în lumea civilizată, când de fapt problema numărul 1 este începerea vieţii sexuale la copii de la vârste fragede, concubinajul, lesbianismul şi homosexualitatea...
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Duminică, 13 Mai 2012 16:47 |
|
Soţia credincioasă
"Nu este cu putinţă să zidească cineva casa de sus în jos, ci de la temelie în sus". I-au zis lui: "Ce este cuvântul acesta?" Le-a zis lor: "Temelia, aproapele este, ca să-l câştig şi să-l folosesc întâi. Că de el sunt atârnate toate poruncile lui Hristos". (Pateric)
"Vreau să vă povestesc un caz. Un tânăr oarecare a simpatizat o tânără, care trăia duhovniceşte. Şi pentru ca să-l simpatizeze şi ea, încerca şi el să trăiască duhovniceşte, să meargă la biserică, etc. În cele din urmă s-au căsătorit. Însă, după câţiva ani, bărbatul acesta şi-a început din nou viaţa sa lumească de mai înainte. Deşi avea copii mari – un băiat la facultate şi două fete, una la liceu şi cealaltă la gimnaziu -el continua să trăiască o viaţă destrăbălată. Avea o întreprindere mare şi câştiga mulţi bani, dar cei mai mulţi îi cheltuia cu viaţa sa desfrânată. Sărmana lui soţie ţinea casa prin economiile ce le făcea şi copiii cu sfaturile ei. Nu-l clevetea pe tatăl copiilor, pentru ca ei să nu se îngreţoşeze de el şi astfel să se rănească sufleteşte, dar şi pentru a nu fi atraşi şi ei de o astfel de viaţă, noaptea târziu, atunci când acesta se întorcea acasă, soţia lui uşor îl putea justifica în faţa copiilor, spunându-le că are treburi, dar la amiază când mergea acasă cu câte o prietenă, ce putea să le mai spună? Dar ce făcea acest om fără frică de Dumnezeu?
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Joi, 10 Mai 2012 07:56 |
|
Ce să facem ca să ne fie mai bine?
Comandantului Ştefan D., care întreabă ce să facem ca să ne fie mai bine?
După cum singur spui, ai slujit sub un singur domnitor mulţi ani. Nu trecea zi fără să-ţi aminteşti de stăpânul tău, de voia lui, de poruncile lui, de planurile lui. Iar acest domnitor era om muritor - şi a murit.
Există însă un Domnitor Care nu este muritor şi nu moare, Care a fost Domnitor şi asupra domnitorului tău, după cum este asupra tuturor împăraţilor şi prinţilor acestei lumi. Este Domnul Dumnezeu, Făcătorul şi Atotţiitorul cerului şi pământului. Nu e cu totul raţional şi firesc ca oamenii, supuşi ai acestui Domnitor al domnitorilor, în fiecare zi să se gândească la El, să afle voia Lui, să cerceteze poruncile Lui, să pătrundă planurile Lui? Dar tocmai ceea ce este raţional şi firesc mulţi oameni au lepădat, urmând numai şi numai voinţei proprii, gândirii proprii, regulilor şi legilor proprii. Iar rodul evident al acestui lucru este în vremea de acum: tulburare, neorânduială, deznădejde, prăpastie împrejurul oamenilor şi în oameni.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Marţi, 08 Mai 2012 12:00 |
|
Scrisoare de adio
-"Unde este Dumnezeu, mamă? Unde este Dumnezeu, tată? Nu vedeţi că înnebunim fără El?"
„ Salvaţi sufletele noastre” , S.O.S….., aşa a îndrăznit să scrie cineva pe peretele closetului de la liceu ( printre toate celelalte porcării sexuale)… Da, acesta e strigătul meu nerostit, poate strigătul generaţiei mele, înnăbuşit în inimile noastre, sub mormanele de gunoi ale vieţii de zi cu zi, de chiştoace şi sticle goale, de prezervative şi seringi; de decibelii muzicii date la maxim, de buzele şi corpul celui îmbrăţişat nu din dragoste (ce e aia poate că nu ştiţi nici voi!), ci din disperarea aceea scârboasă a bătrânilor neputincioşi, de a nu fi singuri! Da, acesta e adevărul nostru, partea cea nobilă şi frumoasă din noi, şi nu putem să-l scriem decât pe pereţii veceului!
De câte ori deschidem gura sau întindem mâna către voi ne trataţi ca pe nişte cerşetori: ne daţi repede bani sau dulciuri sau ţoale ca nu cumva să ne iasă de pe buze strigătul acesta periculos care v-ar pune în cea mai jenantă postură din viaţa voastră, aceea de a nu şti pentru ce trăiţi sau care e sensul vieţii la care ne-aţi chemat, născându-ne; ori ca nu cumva mâna întinsă să cerşească Adevărul pe care nu-l cunoaşteţi, asta fiind maximum de onestitate de care sunteţi în stare, pentru că în rest ne minţiţi fără probleme… De fapt, ne umpleţi şi nouă farfuriile cu ceea ce curge din televizoare…
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Luni, 07 Mai 2012 07:46 |
Pedepsele nemărturisirii credinţei
Sunt creştini ortodocşi care nu mărturisesc şi nu apără Ortodoxia, temându-se că vor avea necazuri, că vor fi daţi afară de la serviciu, că işi vor pierde averea şi libertatea. Dar Domnul Hristos ne spune că pentru Adevăr trebuie să te jertfeşti şi la nevoie să şi mori.
Dacă nu mărturisim, ne aşteaptă o veşnicie îngrozitoare, chinuitoare în focul cel veşnic. Pentru că de moartea trupească, de Judecată şi veşnicie nu putem scăpa. Teama de această moarte trupească este o mare greşeală. Murim în câteva clipe, dar ce urmează este mai important. Cum ne ia moartea? Unde ne duce?
Iar dacă pentru orice cuvânt în plus vom da răspuns, cu atât mai mult pentru orice cuvânt ruşinos şi „cu atât mai mult pentru orice cuvânt ucigător de suflet”, spune părintele Arsenie Papacioc.
Dacă mărturisim, suntem vii duhovniceşte şi-n această viaţă şi în viaţa cea veşnică. Iar dacă nu mărturisim, este o suferinţă teribilă, se îndepărtează harul Duhului Sfânt de la noi şi suntem morţi duhovniceşte în această viaţă, iar după Judecata Înfricoşată, vom merge în chinurile cele veşnice.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Vineri, 04 Mai 2012 19:19 |
|
Noi, cei ce suntem creştini numai pe dinafară
Noi, cei ce suntem crestini numai pe dinafara, lipsiti de duhul lui Hristos, lipsiti de inima daruita Domnului pe de-a-ntregul, lipsiti de ravna pentru a fi numai pe placul Lui, adeseori ne socotim a fi intre cei care il iubesc pe Dumnezeu cu adevarat – atat cei ce inca sunt aici, pe pamant, cat si intre cei ce sunt deja dincolo, in cer sfintii. Insa de ochii lor pe care Dumnezeu ii lumineaza nu se ascunde. Cine suntem noi de fapt si, privindu-ne, ei zic pe buna dreptate: “iata niste oameni care desi dupa infatisare sunt de-ai nostri, nu sunt dintre noi”. Simplu cuvant, dupa cat se pare, insa ce infricosator! Daca nu suntem ai lor, nici ei nu sunt ai nostri, si nimic din ce este al lor nu este al nostru; asadar, nici Hristos nu este al nostru, si nimic din ce a fagaduit El nu este al nostru, nici raiul nu este al nostru, nici vesnica fericire nu e a noastra. Iar daca toate acestea nu-s ale noastre, atunci ce trebuie sa fie al nostru! Vedeti ce mai necaz!
Iar pe de alta parte, uitati-va in jur – la noi, aproape totul e crestinesc: randuielile sunt crestinesti pe de-a-ntregul sau pe jumatate, conceptiile sunt crestinesti, vorbele sunt crestinesti, multe reguli si fapte sut crestinesti. Si atunci, ce nu-i indeajuns? N-avem indeajuns inima crestineasca; inima noastra nu nazuieste unde trebuie, nu vede binele sau in Dumnezeu, ci in sine si in lume, si nu in cer, ci pe pamant este raiul ei; n-avem indeajuns ravna tare ca moartea pentru a fi pe placul lui Dumnezeu si a ne mantui.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Următor > Sfârşit >>
|
|
Pagina 1 din 63 |
|
|
| |


 Descarcă în formatul preferat.


|
|