| |
Caută informaţia necesară:
|
| |
| Logare:
|
|
|
|
|
Ştiri
-
22.05.12
Adresarea mitropolitului Vladimir al Poceaevului cu privire la actele cu cod de bare şi microcip
 La 26 aprilie a.c. în incinta Uniunii Scriitorilor a avut loc Conferinţa cu tema: “Invazia microcipurilor în Basarabia. Noile tehnologii informaţionale”. În cadrul conferinţei au fost expuse ultimele tehnologii informaţionale implementate în lume, inclusiv în republica noastră. Un preţios apel duhovnicesc, în legătură cu acest subiect, a fost adresat de Vlădica Vladimir al Poceaevului:
-
22.05.12
Catolicii nu mai fac compromisuri: îl dau în judecată pe Obama
 În cursul zilei de luni, 43 de organizaţii catolice, printre care dioceze, spitale, agenţii religioase şi cea mai prestigioasă Universitate Catolică din SUA (Universitatea Notre Dame) au dat în judecată administraţia Obama din cauza faptului că mandatul privitor la asigurările de sănătate încălcă libertatea religioasă. Decizia este surprinzătoare, întrucât părea că Obama şi liderii catolici reuşiseră să ajungă la un compromis în luna martie a acestui an. Se pare că organizaţiile s-au răzgândit, din cauza a două motive.
-
21.05.12
Creştinii ortodocşi pe stil vechi îl prăznuiesc la 22 mai pe Sfântul Nicolae
 Creştinii ortodocşi pe stil vechi îl sărbătoresc, la 22 mai, pe Sfântul Nicolae. Sărbătoarea Sfântului Nicolae este cinstită de către Biserica Ortodoxă de două ori pe an. Sărbătoarea Sfântul Nicolae „de iarnă", cum i se mai spune în popor, se sărbătoreşte la 19 decembrie, iar la 22 mai se sărbătoreşte Sfântul Nicolae „de vară".
Citeşte mai mult...
-
21.05.12
În nordul Italiei, ca rezultat al unui cutremur, au fost distruse numeroase biserici
 Ca urmare al unui puternic cutremur din nordul Italiei, zeci de biserici au fost deteriorate, multe dintre ele suferind destul de semnificativ, anunţă agenţia KNA.În oraşul Finale Emilia, situat în apropiere de epicentrul cutremurului, s-a prăbuşit partea de sus a faţadei bisericii parohiale. Deasemenea au fost deterioarate biserici în provinciile Modena, Ferrara şi Bologna. În municipiul Mirabello a fost distrus complet acoperişul bisericii locale. În oraşul Sf. Augustin a fost distrus turnul istoric.
-
21.05.12
Copiii cu diagnostic fatal au dreptul la viață – sau de ce uciderea nu este o soluție pentru boală
 “Era cea mai grozavă persoană pe care am văzut-o vreodată. Am sărutat-o și am plâns… dar mai mult decât atât, am ținut-o pur și simplu în brațe și am iubit-o. Au fost cele mai frumoase 3 zile din viața mea și nu-mi pot imagina cum ar fi fost să nu o cunosc.” - Dawn, mama fetiței Amanda, născută cu anencefalie și care a trăit 3 zile.
|
|
Articole şi studii
|
|
Luni, 21 Mai 2012 21:01 |
Sfântul Nicolae: Dragostea de popor – pâna la sacrificiu, şi Dragostea de Iisus – dragostea de Adevar
 "Indreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-ai arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiasca sufletele noastre."
Sfântul ierarh Nicolae e unul din cei mai populari sfinti ai crestinismului. Nu e nici sfântul Ioan Gura de Aur, a carui sfânta Liturghie se savârseste mereu. De ce? Ne-ar putea explica cele doua calitati ale marelui ierarh:
Dragostea de popor – pâna la sacrificiu, si Dragostea de Iisus – dragostea de Adevar.
Deci „mila si adevarul" pe care le-a trait ca ierarh, l-au facut mare înaintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a facut mare înaintea oamenilor.
Constantin cel Mare l-a gasit pe sfântul Nicolae în temnita. Prin edictul Împaratului de recunoastere a crestinismului ca religie de stat, de la anu1 313, sfântul Nicolae, dimpreuna cu toti crestinii de prin temnitele Imperiului roman, sunt pusi în libertate.
La anul 325, când Împaratul Constantin a convocat primul sobor ecumenic, a toata crestinatatea, printre cei 318 sfinti Parinti ai lumii si ierahi era si sfântul Nicolae.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Duminică, 20 Mai 2012 20:32 |
Sfântul apostol şi evanghelist Ioan - apostolul dragostei creştine
Frati crestini, astazi am sarbatorit pe Sfantul Ioan Evanghelistul, apostolul dragostei crestine. O sa va spun ceva despre viata lui si despre Evanghelia a patra, scrisa de el.
[...] Sfantul Ioan, cum stiti, este apostolul iubit al Mantuitorului Hristos. Cel mai tanar dintre apostoli, cel mai curat, feciorelnicul Ioan, cel mai atasat de Mantuitorul Hristos de la inceput. Impreuna cu fratele sau Iacov, fiii lui Zebedeu, sunt printre primii patru apostoli: Simon-Petru si Andrei, Iacov si Ioan, sunt cei patru apostoli de la inceputul activitatii Mantuitorului Hristos. Mai erau si altii chemati mai tarziu. Sfantul Ioan Il urmeaza pe Iisus toata viata Lui evanghelica.
Este ales el si fratele sau Iacov si Petru — un grup de tainici ai Mantuitorului Hristos care Il urmeaza pe Iisus in momente foarte intime si inalte. Asa de pilda, pe Tabor, cand Iisus Se schimba la Fata, apostolii ceilalti raman la jumatatea muntelui Taborului, in vale, iar Petru, Iacov si Ioan sunt luati de Iisus sus pe munte. Iisus Se schimba la fata, hainele Lui devenind albe, mai albe decat lumina, fata Lui stralucea ca soarele si apostolii erau uimiti in preajma Lui, incat se simteau foarte bine. Şi Petru, in acest moment, a spus cuvintele pe care le stiti din Evanghelie: „Doamne, cat de bine ne este noua sa fim aici. Porunceste sa facem trei colibe, una Ţie, una lui Moise si Ilie” – care erau alaturi de Iisus, aparuti din locasurile ceresti. Nu se mai gandea la el. Deci in acest moment in care s-a deschis un fragment din Imparatia lui Dumnezeu, in acest moment prea sfant, cei trei apostoli, Ioan, Iacov, fratele sau si Petru erau in preajma lui Iisus.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Joi, 17 Mai 2012 12:15 |
Îndemnuri şi învăţături pentru vremurile noastre
 Ce ne sfătuieşte Biserica, ce ne sfătuieşte Mântuitorul Hristos? Mântuitorul Hristos ne-a spus aşa: „Fără de Mine nu puteţi face nimic”. Vezi? Fără ajutorul lui Dumnezeu nu putem face nimic. Facem ce vrem noi şi zicem că am reuşit, dar asta pentru suflet e dărâmare. De aceea spune Mântuitorul: „Fără de Mine nu puteţi face nimic”, pentru că Dumnezeu nu caută numai binele lumii acesteia, vieţii acesteia. Sigur, El ne ajută şi de miliarde de ori, dar caută mai ales ca să putem căpăta veşnicia (Parintele Dionisie de la Colciu).
Părintele Dionisie: Uniunea asta Europeană e după Dumnezeu? Ε desăvârşit după Satana. Desăvârşit, sigur. Că după Dumnezeu este numai Biserica. Biserica Ortodoxă e după Dumnezeu.
Dar vedeţi că şi oamenii Bisericii zic că Uniunea Europeană e un lucru bun.
Părintele Dionisie: S-a terminat. Oamenii Bisericii au alunecat. Fiindcă ăştia, europenii, vezi cât sunt de diplomaţi? Întâi pe capii Bisericii vor să-i înşele. Dacă au înşelat capii Bisericii, sigur… S-a terminat, e sfârşitul. Ei, măi, măi, măi. Vezi ce se lucrează? (2003)
Părintele Dionisie: Conducătorii omenirii vor să îngenunche adevărul, fiindcă se apropie împărăţia lui Antihrist, şi aceia, cu diplomaţia lor, se osârduiesc să facă lesnicios drumul pentru Antihrist. Şi ca să fie lesnicios drumul, na, fac şărlătăniile lor.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Luni, 14 Mai 2012 14:36 |
|
Soţul credincios
 Soţul este capul soţiei ... Noi ştim că orice instituţie sau organizaţie - fie Biserică, parohie, mănăstire, sau, bancă, corporaţie şi şcoală - trebuie să aibă un conducător. Acelaşi lucru se cere şi pentru o familie reuşită , doar şi familia este o organizaţie - o organizaţie spirituală şi fizică. În conformitate cu Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie capului familiei este soţul. Să ne amintim din nou de cuvintele Apostolului Pavel: Soţul este capul soţiei ". Soţul, în calitate de cap al familiei, reprezintă principiul puterii în familie. Cum preotul este conducătorul spiritual al parohiei, şi este responsabil în faţa lui Dumnezeu pentru enoriaşi, aşa soţul este preot în propria familie, şi este responsabil pentru cursul vieţii de familie.
Acest lucru nicidecum nu înseamnă că soţul este mai bun sau mai presus de soţia sa. În Hristos toţi una fiind - nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus. Căsătoria este o unire a doi oameni egali. În Ortodoxie neexistând loc pentru şovinism. Faptul că bărbatul este capul familiei, nu-i dă nici un drept să fie şi dictatorul, tiranul, sau puterea absolută şi judecătorul suprem pentru soţia şi copiii săi. Dar, ca şi oricare altă poziţie înaltă, poziţia de cap al familiei implică anumite responsabilităţi, grele şi complicate, dar în acelaşi timp interesante şi promiţătoare.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Vineri, 11 Mai 2012 17:13 |
|
Europa si valorile ei: anticreşinism şi revoluţie sexuală
 Trăim o vreme a războiului: între culturi, între valori, între credinţe. Trăim o vreme a războiului: nevăzut, nedeclarat şi, cu toate acestea, prezent. Trăim, iarăşi, în plină contradicţie: pare că, pe măsură ce ne străduim să unim într-o singură „Odă a Bucuriei” culturi, valori şi credinţe, în curgerea tăcută a vieţii lor, dincolo de parada unionistă de la suprafaţă, acestea îşi înteţesc diferenţele. Şi cum ar putea fi altfel, din moment ce primul lucru pe care îl dăm la o parte când începem o discuţie este tocmai adevărul? În dezbaterea publică, mai ales, dar şi în societate, politică şi chiar filosofie, suntem îndemnaţi să punem adevărul la o parte pentru a ne putea, chipurile, înţelege; pentru a nu accentua diferenţele; pentru a nu supăra pe nimeni, pentru… pentru… pentru… De aici, noua corectitudine politică – neo-limba minciunii; de aici, această societate multiculturală europeană, în care orice cultură poate intra – cu condiţia de a nu intra cu adevărat. Ea nu se poate construi decât pe permanenta excludere a adevărului din sânul ei: pentru că simpla adiere a acestuia ar duce la prăbuşirea principiului ei de funcţionare – minciuna.
Aceasta este esenţa construcţiei multiculturale, aceasta este şi esenţa construcţiei politice europene: putem accepta şi spune orice, numai nu adevărul! Oare putem spune că toate religiile sunt adevărate şi că toate conduc la adevăr? Putem, şi suntem chiar invitaţi să o facem! Oare putem batjocori orice lucru sfânt, în numele libertăţii? Putem, şi ni se recomandă chiar!
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Marţi, 08 Mai 2012 12:00 |
|
Scrisoare de adio
-"Unde este Dumnezeu, mamă? Unde este Dumnezeu, tată? Nu vedeţi că înnebunim fără El?"
 „ Salvaţi sufletele noastre” , S.O.S….., aşa a îndrăznit să scrie cineva pe peretele closetului de la liceu ( printre toate celelalte porcării sexuale)… Da, acesta e strigătul meu nerostit, poate strigătul generaţiei mele, înnăbuşit în inimile noastre, sub mormanele de gunoi ale vieţii de zi cu zi, de chiştoace şi sticle goale, de prezervative şi seringi; de decibelii muzicii date la maxim, de buzele şi corpul celui îmbrăţişat nu din dragoste (ce e aia poate că nu ştiţi nici voi!), ci din disperarea aceea scârboasă a bătrânilor neputincioşi, de a nu fi singuri! Da, acesta e adevărul nostru, partea cea nobilă şi frumoasă din noi, şi nu putem să-l scriem decât pe pereţii veceului!
De câte ori deschidem gura sau întindem mâna către voi ne trataţi ca pe nişte cerşetori: ne daţi repede bani sau dulciuri sau ţoale ca nu cumva să ne iasă de pe buze strigătul acesta periculos care v-ar pune în cea mai jenantă postură din viaţa voastră, aceea de a nu şti pentru ce trăiţi sau care e sensul vieţii la care ne-aţi chemat, născându-ne; ori ca nu cumva mâna întinsă să cerşească Adevărul pe care nu-l cunoaşteţi, asta fiind maximum de onestitate de care sunteţi în stare, pentru că în rest ne minţiţi fără probleme… De fapt, ne umpleţi şi nouă farfuriile cu ceea ce curge din televizoare…
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
Luni, 21 Mai 2012 12:08 |
Cât putem ierta?
 În ce situaţii trebuie să iertăm? Poate fi iertat chiar totul? Ne confruntăm adeseori cu aceste întrebări, iar răspunsul este relativ simplu: putem ierta absolut orice. Cu toate acestea, există multe idei pre-concepute sau mituri despre iertare.
“A ierta înseamnă a uita”.
Unii dintre noi cred că iertarea înseamnă a te preface că “nu s-a întâmplat nimic”, şi a “îngropa tot trecutul” ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic deosebit. Dar dacă totuşi s-a întâmplat ceva? De multe ori ne place să ne justificăm şi să numim alb ceea ce este în realitate negru, dar acest mod de a privi lucrurile nu are nimic de-a face cu iertarea. A ierta nu inseamna a “ştergecu buretele” păcatul sau a diminua ceea ce s-a întâmplat. Iertarea nu depreciază răul sau suferinţa pe care cineva ne-a cauzat-o, întâmplarea în sine. Noi iertăm persoana care a cauzat răul. Sfântul Ioan Hrisostom spune: “Iubeşte păcătosul, dar urăşte păcatul.”
Nu trebuie să închidem ochii la păcatele, ofensele sau faptele răutăcioase care sunt îndreptate împotriva noastră dintr-un fel de servilism sau din simpla dorinţă de a salva o relaţie. Prin urmare, este important să distingem între “iertare” şi “mustrare”. Atunci când mustrăm pe cineva, e bine să spunem lucrurilor pe nume. Şi acesta nu e o chestiune de subiectivism, ci mai degrabă descrierea unei situaţii obiective în care este evident că am fost răniţi, trădaţi, sau dezamăgiţi de către cineva.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Vineri, 18 Mai 2012 14:49 |
Naşii de botez şi rolul lor în viaţa finului
 Câţi dintre noi nu au acceptat foarte uşor rugămintea de a fi naş sau naşă de botez. Dar oare la fel de mulţi au fost şi cei care au meditat şi la responsabilităţile pe care o implică această datorie, şi pe care o vor purta de acum încolo, pe tot parcursul vieţii.
De multe ori am auzit cu câtă dragoste se atârnă oamenii faţă de naşii săi, de parcă s-ar atinge de ceva chair sacru în viaţa lor. Naşii la rândul său se mândresc cu această misiune pe care au acceptat-o.
Dar naşii sunt şi persoanele care fac mărturisirea de credinţă în locul şi în numele celui ce se botează. Datoria lor este să crească finul în spirit creştin. Naşii devin părinţii spirituali ai pruncului, nascându-l pentru viaţa cea nouă, în Hristos.
Dar oare cu adevărat şi corespundem acelor obligaţii pe care le lăum asupra noastră. Şi ce ar trebui să facă un naş pentru acel, pe care i l-a încredinţat biserica la Sfântul Botez.
La acest Botez naşul şi-a asumat responsabilitatea pentru credinţa finului. Şi şi-a luat o obligaţie nu mai puţin importantă decât cea pe care o au părinţii, căci nu e vorba doar de viaţa acestui micuţ, dar şi de mântuirea sa.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Miercuri, 16 Mai 2012 08:25 |
“Cine leagănă copilul?” - flim documentar
 Filmul “Cine leagănă copilul?” din ciclul “Şcoala părinţilor“, este un semnal de alarmă pentru gravitatea faptelor ce se petrec sub ochii noştri şi cu acordul nostru. Mortalitatea s-a accentuat. Maternităţile sunt goale. Ce ne-a adus la această catastrofă? Scăderea nivelului de trai? Epidemiile? Poluarea? Avorturile? Toate la un loc?
"Cand gradul de viciere creşte, drumul e opus învătăturilor Bisericii, când acesta scade, drumul este în direcţia învătăturilor Bisericii. Pornind de la aceasta putem cuantifica vicierea morală din diferite regiuni şi compara ţările din punct de vedere al păcatului. Putem aprecia reformele după nivelul viciului indus de ele în societate. Astfel, dacă ar fi să ne luăm după Evanghelie, reformele noastre sunt satanice, întrucat concentraţia păcatului a crescut de 2, 3 şi chiar de 5 ori. Aşadar este foarte clar că drumul pe care am apucat, este contrar învăţăturilor Bisericii...Suntem învăţaţi cum să trăim, ni se spune că trebuie să intrăm în casa europeană, în lumea civilizată, când de fapt problema numărul 1 este începerea vieţii sexuale la copii de la vârste fragede, concubinajul, lesbianismul şi homosexualitatea...
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Duminică, 13 Mai 2012 16:47 |
|
Soţia credincioasă
 "Nu este cu putinţă să zidească cineva casa de sus în jos, ci de la temelie în sus". I-au zis lui: "Ce este cuvântul acesta?" Le-a zis lor: "Temelia, aproapele este, ca să-l câştig şi să-l folosesc întâi. Că de el sunt atârnate toate poruncile lui Hristos". (Pateric)
"Vreau să vă povestesc un caz. Un tânăr oarecare a simpatizat o tânără, care trăia duhovniceşte. Şi pentru ca să-l simpatizeze şi ea, încerca şi el să trăiască duhovniceşte, să meargă la biserică, etc. În cele din urmă s-au căsătorit. Însă, după câţiva ani, bărbatul acesta şi-a început din nou viaţa sa lumească de mai înainte. Deşi avea copii mari – un băiat la facultate şi două fete, una la liceu şi cealaltă la gimnaziu -el continua să trăiască o viaţă destrăbălată. Avea o întreprindere mare şi câştiga mulţi bani, dar cei mai mulţi îi cheltuia cu viaţa sa desfrânată. Sărmana lui soţie ţinea casa prin economiile ce le făcea şi copiii cu sfaturile ei. Nu-l clevetea pe tatăl copiilor, pentru ca ei să nu se îngreţoşeze de el şi astfel să se rănească sufleteşte, dar şi pentru a nu fi atraşi şi ei de o astfel de viaţă, noaptea târziu, atunci când acesta se întorcea acasă, soţia lui uşor îl putea justifica în faţa copiilor, spunându-le că are treburi, dar la amiază când mergea acasă cu câte o prietenă, ce putea să le mai spună? Dar ce făcea acest om fără frică de Dumnezeu?
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Miercuri, 09 Mai 2012 00:51 |
|
Îţi mulţumesc, Doamne, că-mi îngădui să vorbesc cu Tine!
 Parintele Iulian este cel mai cercetat duhovnic de la Schitul romanesc Prodromu, fiind totodata parinte duhovnicesc si povatuitor pentru multi calugari si mireni, nu numai romani, care il cauta pentru binecuvantare, spovedanie sau pentru un cuvant de folos. Parintele Iulian s-a inchinoviat, in 1946, la varsta de douazeci de ani, la Manastirea Sihastria, iar la varsta de cincizeci de ani a ajuns în Sfântul Munte, initial la Schitul Lacu, iar apoi la Schitul Prodromu. Crestinii care l-au cercetat dau marturie despre dragostea pe care Batranul o are pentru fratii mai mici ai lui Hristos, oamenii “cazuti intre talhari”, care vin de peste mari si tari spre a-i cere sfatul si ajutorul.
- Parinte, vremurile pe care le traim sunt grele pentru întreaga omenire. S-au înmultit pacatele de tot felul, de parca am trai chiar vremurile de pe urma — care vor veni, dupa cum scrie în cartile sfinte, atunci când s-o raci iubirea dintre frati si n-o mai fi poteca de la unul la altul. Ce putem face noi, românii, popor crestin, dar parca atât de îndepartat de Hristos, în aceste timpuri de mare ispitire?
- Sa luam aminte în primul rând la cuvântul Mântuitorului, Care ne zice: orice ati face, “fara de Mine nu puteti face nimic” (Io 15, 5). Adica, în orice am face, trebuie sa alergam la El, caci numai El ne învata adevarata credinta. Dar s-o traim, dupa cum spune si la Faptele Apostolilor: “Sa-L cautam pe Dumnezeu, caci în El traim, ne miscam, simtim si înviem” (Fapte 17, 27-28).
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Luni, 07 Mai 2012 07:50 |
|
Pentru o faptă bună nu este necesar un motiv sau un timp anume
 V-aţi întrebat vreodată cât aţi putea dărui aproapelui din timpul propriu, din suflet sau din puţnii banuţi pe care îi aveţi? Aţi meditat vreodată câţi oameni aţi putea face macar puţin mai fericiti dacă le-aţi putea aduce zâmbetul pe faţă, dar poate şi o lacrimă de bucurie printr-un cuvânt, un mesaj spus atunci, când sufletul lor se simţea singur în suferinţă şi durere, şi numai Dumnezeu şi îngerii îl vegheau?
Aţi încercat să priviţi prin casă şi să vede-ţi câte lucruri aveţi şi câte vă sunt cu adevărat de folosinţă şi dorite încă ?
V-a trecut prin minte gândul că, cu ce vă prisoseşte, aţi putea face un om sau poate chiar mai mulţi să simtă că s-a întâmplat şi-n viaţa lor o "minune" şi a adus şi pentru ei "pantofi de măsura necesară" sau orice, ce pentru noi e un lucru de nimic, iar pentru cineva sunt lacrimile lor de bucurie şi recunostinţă?
Aţi încercat să simţiţi vreodată ce ascunde un om dincolo de cuvintele, de privirea lui?
Aţi incercat să vedeţi dacă puteţi simţi toate astea?
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Următor > Sfârşit >>
|
|
Pagina 1 din 63 |
|
|
| |
Descarcă în formatul preferat.
 
 |
|
